| = ca să vezi | Ioan Postolache-Doljești [20.Feb.15 16:10] |
| uită -te la un tată bărbat sictirit de soartă ca un numulit prins în roca cea seacă de inserții ce-ar fi putut și nu sunt vederii datele lui să trăiască ... pe felie, Ioan. | |
| = la asta | serban georgescu [24.Feb.15 17:27] |
| am sarit de pe scaun: "înger-îngerașul meu, nu există dumnezeu sau există și se-ascunde unde gândul nu pătrunde" am repetat cu glas tare si suna bine | |
| = Semn: | marin badea [25.Feb.15 18:42] |
| Ioan, Șerban, mulțumesc de gânduri. | |
| = captivant text | Alina Manole [25.Feb.15 22:37] |
| Și mie mi-a rămas în memorie tot finalul poemului, dar și ideea că lumea ar fi într-o continuă suferință: „lumea care e într-un continuu attention deficit hyperactivity disorder” Sunt multe simboluri pe care autorul le ascunde sau nu, în text, douăsprezece nume, masa rotundă, nu cred că sunt întâmplător alese. N-am mai citit de ceva timp un text atât de captivant. | |
| = Alina, | marin badea [26.Feb.15 05:50] |
| Nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Mulțumesc. | |