| = Cand rasul este proscris si indezirabil, ne refugiem in tristete | razvan rachieriu [26.Jan.15 10:18] |
| Când râsul este proscris și indezirabil (nici inima mea nu a știut să râdă până acum), ne refugiem în tristețe, pe care o modelăm în substanța liniștii, pentru a ne relaxa ascultând tăcerea, căci viața ne recompensează și ne revelă ceva-uri, care par fortuite și întâmplătoare, însă pentru noi sunt importante, în care investim o parte din noi. Meditațiile ne golesc mintea de gânduri și idei, aceasta devine vidă, și în spațiul ei se prefigurează dumnezeirea. | |
| = multumesc | Bodea Diana Mihaela [27.Jan.15 22:58] |
| Razvan, multumesc pentru aceste randuri pline de caldura. | |