| = Roxana | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Vad ca nu prea ai comentarii, asa ca ma incumet eu sa iti las unul. Trecand peste sentimentele sincere aflate in spatele textului cred ca el este redus intr-un fel sau altul la o peroratie cotidiana, intesata de truisme. De un stil minimalist nu poate fi vorba, asa cum nici de unul metaforic nu e. Gandirea inselatoare, franturi de fericire, furtuna din piept, ura si minciuna, sperante pierdute, iubirea adevarata, cruzimea in viata, sunt niste expresii care daca in realitate au o anumita plauzibilitate sau justificare contextuala, in poezie te arunca in das untere Niveau. Cred ca esti prea directa, nelasand cititorului nimic de interpretat. Limbajul pare redus la un nivel gimnazial. Cateodata nu prea avem rabdare si scriem asa cum ne vine. Stiu si eu ? Iti recomand sa mai citesti (inainte sa te enervezi, nu uita ca asta e un atelier literar pe unde cu totii ba ne laudam, ba ne criticam, ba ne hlizim, ba in ultima instanta... ne mai si certam). Cu bine | |
| = Mulțumiri | Roxana Licu [31.Jul.20 05:43] |
| Mulțumesc frumos pentru gânduri în primul rând. Nu se pune problema de enervare, desigur. Mă bucur să primesc critici constructive. Iar pe altă parte ai foarte mare dreptare în tot ce spui. Nu le-am gândit niciodată ca opere de artă, posibil nici din punctul de vedere al construcției nu a fost multă implicare. Așa cum ai spus sunt doar sentimente și nivelul gimnazial este corect (textul este de pe vremea când mă mai puteam considera tânără). Dar promit să studiez problema. Mulțumesc frumos și mult spor! | |