| + ... | Oana Hemen [07.Jan.15 09:46] |
| Nu știu de ce, sunt sigură că ai vrut! Aici e o dragoste serioasă, de la care să învețe și cei mari. Un poem cald și plin de fiori, care urcă pe șira spinării. :) | |
| + căsătoria nu/e obsesie feminină | Vasile Munteanu [07.Jan.15 10:37] |
îmi place că succed Oanei Hemen; așa cum am mai spus, amintindu-mi mereu zicerea poetică a acesteia: "am fost cerută de soție cu o cheie de bere în Santorini." iată că regăsesc tema; aici, resemnificată grav-iluzoriu (aparent domestic), întruchipată de geometria clasică, dar "declasicizată" de lipsa de finalitate în vecinătatea muzeului (loc al neîngropării, al expunerii, al reflecției (deopotrivă aplicate și metafizice). da, uneori, dragostea este și această gingășie naturală ("lebăda") de care ți se apleacă (exces de înghețată - rece simbol al ispitei simțurilor; inițial irezistibil; devenit prin rutină comestibil, suportabil până la un punct; insuportabil după); o dragoste care are justificările ei proprii, ritmul său propriu și, desigur, propriul deznodământ. de ce nu, poate nimic din toate acestea; doar ceea ce am crezut/ ne-am imaginat că este/ ar putea fi. | |
| = ... | Lavinia Micula [08.Jan.15 00:16] |
| Oana, inelul îl tot port după mine; îl am mereu în portofel, în buzunarul mic pentru mărunțiș. Îți mulțumesc :) Vasile, mulțumesc pentru evidențierea detaliilor, a amprentelor, și nu numai, pentru ideea de încheiere ca o ploaie peste un pământ îndelung uscat. | |
| + and it's love | Petru Teodor [09.Jan.15 18:56] |
| O iubire / dorință în care mori, in care vrei sa mori pentru a o păstra neatinsă, în puritatea senzorialului. Finalul realizează o inversare - cel care pleacă / moare (aici moartea poate fi și o depărtare de ideal, iar în acest sens nu e inversare, ci sciziune) oferă spre păstrare în cununia mistică inelul de la chei. Este o invitație la interiorizare această poezie, iar lebădă aceea pe șira spinării aduce o pace de nedescris. Pentru cinci-șapte secunde este Sărutul Domnului. | |
| = ... | Lavinia Micula [10.Jan.15 20:09] |
| povestea are un sfârșit fără sfârșit, o experiență revelatoare pe care ai intuit-o. Mulțumesc pentru cuvinte. | |
| = lavinia | Alexandra Negru [11.Jan.15 11:54] |
| un text fain, original. ai grijă, în prima strofă "de ca și cum ai fi știut" ? - nu înțeleg ce caută"de-ul" ăla acolo. mi-a plăcut cum se întinde poemul până la apa de ploaie și lebăda. cred că ai fi putut găsi o comparație mai reușită, care să fie în ton cu restul textului. dintr-un decor urban, se trece brusc la o imagine cu o lebădă pe ape. îmi amintește de eminescu iar eminescu nu prea are ce căuta aici. în rest, felicitări. mi-a plăcut :) | |
| = ... | Lavinia Micula [11.Jan.15 13:45] |
| Merci, Ale! Știam că de-ul poate deranja la un moment dat, așa este; am riscat și n-am renunțat la construcția asta pentru că este ruptă dintr-un dialog real și am ținut să rămână întocmai. Eminescu nu a fost un poet preferat, nici atunci,(și a trecut ceva vreme)cu atât mai mult, nici acum. Din fericire, lebăda nu vine de acolo. | |