| = Ottilia, | Mihaela Popa [12.Dec.14 21:43] |
| drag versul tău! Spiritul sărbătorilor, eu văd sărbătoare în fiecare zi, să ne ajute să fim buni! La mulți ani! Cu drag, Mihaela | |
| = doamnă Ottilia, | Gabriel Tudorie [12.Dec.14 23:13] |
| departe, realmente departe de mine intenția de-a intra într-o dispută cu dumneavoastră. sincer, am citit textul ăsta de câteva ori și tot nu-i înțeleg miza. nu asta e important. voiam insa să vă întreb, ținând cont ca observ ca ati postat acelasi text si pe un alt sait, concret, la care sait vă referiți? | |
| = Mihaela, Gabriel, | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.14 00:02] |
| departe și de mine să lezez vreun spirit :). cum am spus și dincolo, saiturile de față se exclud. agonia este de departe unul dintre cele mai bune dacă nu cel mai bun. în orice caz, saitul numărul unu pentru mine. aici m-am înscris prima oară. aici am primit primele muștruluieli. aici mi-am făcut primii prieteni literar-virtuali. aici am învățat, am evoluat... la mulți ani, agonia, am privilegiul să fiu prima care urează în prag de sărbători de iarnă! | |
| = manifest gratuit, dar... | Vasile Munteanu [13.Dec.14 12:59] |
în general, e multă vreme de când evit astfel de texte; motivele sunt diverse: de la faptul că apariția lor este predictibilă (sper că nu v-ați imaginat că ar fi prima care abordează aspectul); până la faptul că, în realitate, ele sunt lipsite de conținut. nici nu ar putea fi altfel, pentru că "saitu ăsta" nu este o entitate cu identitate proprie - este un summum; cu alte cuvinte, calitatea întregului este dată de calitatea părților; prin urmare, genul acesta de atitudine este similar "revoltei de cârciumă": a dreaq de țară, că nimic nu merge, nimeni nu face nimic... personal, am ales să las un semn din cu totul alte motive; anume că am observat o altfel de Ottilia Ardeleanu, mai tonică, neexagerat feminin-patetică, ușor pervers-ideatic (dacă "pervers" are conotații nedorite, a se citi disimulativ); iar toate acestea, recunosc, mi-au plăcut (d.p.-ul d.v. al potențialului literar); aștept cu interes să văd ce va urma (sperând, recunosc și asta, că Ottilia Ardeleanu nu va reveni la ceea ce a consacrat-o în spațiul virtual - oricare ar fi el, blamat pentru că nu e de față, sau exclus pentru că se întâmplă). | |
| = Niciodată | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.14 19:39] |
| nu am considerat că aș fi prima care ar fi abordat o temă. Pentru că este imposibil având în vedere câți oameni au fost inspirați și cu câtă vreme înainte de momentul actual. Tot ce fac este să dau o tentă personală acelorași, mereu acelorași. Eu nu mă văd decât într-un dinamism continuu. Cum altfel? Schimbarea se produce de la sine. Uneori stau pe loc și lucrurile, oamenii sunt cei care modifică, diversifică... alteori, universul stă iar eu îi dau acel impuls de care are nevoie să intre în mișcare. Aș vrea să nu mă întorc la începuturi, să continuu spre înainte, deși nu știu cum arată acela: mai bine, mai rău. (Îmi) rămâne de văzut. Și cât voi mai avea de parcurs până la acel înainte?! Îl voi ajunge oare până la capăt?! Referitor la text, eu nu am dorit să contest aici (ne)performanțele vreunui sait. Poate fi vorba la fel de bine de un sait personal, de un blog ori cum se mai poate numi un spațiu virtual care ne permirte să ne exprimăm, să interacționăm. Sunt convinsă că s-a perceput nuanța de generalitate, nuanța că se poate întâmpla (oriunde, oricui), nuanța că dacă se întâmplă, se fac, cineva face eforturi de restabilire. Nu pot omite nuanța că... (de-) acolo și eu ! L-am vrut un experiment și, iată! Vasile Munteanu, devin cu atât mai merituoasă pentru munca mea aici cu cât am primit acest semn din partea unui editor care are și cuvinte pozitive vizavi de ceea ce aștern eu pe pagina mea virtuală. Mulțumiri adânci, eu, în această formă (de) azi | |