| = plăcută oprire | Ioan Postolache-Doljești [10.Dec.14 06:45] |
| nu vin să spun că numele mi-a trezit interesul fiind același cu-al mătușii mele a cărui chip îmi aduce aminte de mama și nici poemului să-i aduc laude că-i plin de simțire ci ca el mi-a adus aminte de nebunu orașului mereu alergând fără țintă dar într-o zi rămas încremenit plângând cu ochii la un cuplu tânăr cernit ce duceau în brațe un sicriu de trei palme asta am vrut să spun că mă bucur să văd un adevărat suflet de poet în care încap și adâncile suferințe a celor văzuți de alții nebuni dar cu filon curat de trăiri mai presus de-acelor închipuiți în sine că-s buni... cu toată stima, Ioan | |
| + povestea unui om | Cristina Rusu [10.Dec.14 07:52] |
| mi-a plăcut mult acest poem. este povestea unui om așezată priceput în versuri. chiar dacă este o dramă și viața acestei femei este o luptă pentru supraviețuire, autoarea nu a scos la suprafață atît de puternic durerea. e molcomă aici, e molcom firul poemului care curge ca o apă. sub chipul unui aparent nebun se poate ascunde un om foarte evoluat spiritual. nebuna satului care aruncă pîinea la cîini deși ea nu are ce să mănînce. un semn că există ceva dincolo de înțelegerea firească a lucrurilor. poemul are mesaj. dincolo de chip, de cuvinte, de gesturi se ascunde mintea și inima unei femei care împinge limita normalului spre absolut. mi-am amintit și de femeia cananeeancă care a fost certată de Iisus că aruncă pîine la cîini. o pildă și un mesaj puțin înțeles. te felicit Ottilia pentru acest poem. inspirație maximă în continuare. cu prietenie, bia | |
| = Cristina, Ioan, | Ottilia Ardeleanu [10.Dec.14 21:49] |
| onorată de cuvintele voastre. Vastica a existat cu adevărat. o figură pregnantă a satului. mi-e tare dor de satul ăsta. românesc. mă bucur mult că v-am trezit amintiri, gânduri... și vă mulțumesc tot pe atâta! | |
| = Ottillia, | Maria Gheorghe [10.Dec.14 22:20] |
| tare mult mi-a placut « nebunia » din satul tau... sau al meu, cel pe care nu l-am cunoscut decat cu simtirea si imaginatia. m-a emotionat privirea ta catre acest univers al unei lumi uitate, abandonate... de-as avea macar o stea, acestei « evocari » i-as darui-o... maria | |
| = Maria dragă, | Ottilia Ardeleanu [10.Dec.14 22:38] |
| cuvintele tale sunt mai mult decât o stea. simplu. ele reflectă emoția pe care am simțit-o scriind cele de mai sus. îți mulțumesc foarte mult. | |
| = Da | petre ioan cretu [13.Dec.14 06:07] |
| Imi place la nebunie acest poem, iar versul "agale cobora spre asfințit ca o umbră târâș pe nisip" e superb. | |
| = vă mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.14 19:22] |
| domnule Crețu, nici eu nu am cuvinte să exprim cum aș dori acele trăiri din departe. mă bucur că v-a plăcut. | |