| = Un X mare... | petre ioan cretu [06.Dec.14 15:59] |
| Un X mare, cât ajunul Crăciunului trăit în singurătate, scris cu degetul pe geamul aburit al vieții de zi cu zi. Un poem în care încap mai multe micro poeme. Mie îmi place întregul, dar cel mai mult îmi place micro poemul de sfârșit: " de atunci ochii mei au crescut prea mult/ sunt mai mari decât capetele oamenilor/ decât umbra celui mai înalt om la asfințit/ mă tem să nu orbesc/ trag cu praștia în ochii mei de goliat/ eu însămi plâng și tot eu lovesc din inimă" | |