| = Cand intunericul din noi nu mai creste | razvan rachieriu [20.Oct.14 09:20] |
| Când întunericul din noi nu mai crește, rămâne mic de înălțime, în schimb crește lumina, ocrotită de spirit, simplitatea, cosubstanțială cu plictisul, superficialitatea și inactivitatea, se destramă, se volatilizează și în locul ei se prefigurează complexitatea, creând mereu prin combinații, improvizații și activități versatile noi dimensiuni existențiale, ca o aură iridescentă de jur împrejurul vieții. Am desfăcut inabordabilul celofan de pe poezie, pentru a interpreta corect ceea ce se află ascuns în intrinsecitatea cuvintelor. | |