| = "te uită cum ninge decembre" | Ottilia Ardeleanu [19.Oct.14 15:32] |
| versul cel (aproape) de mijloc mi-a amintit de Bacovia. dar aici e vorba de imaginea aceea a pâinii - câmpia care "se frânge în două". și iubirea pentru pâinea cea de toate zilele, sugerată prin macii care se alătură lanului de grâu. în versul "bolnav de frunză dudul timpul îl moare", aș zice: pe dudul bolnav de frunză îl moare timpul. un poem bun ca idee, poate că ar trebui un pic reașezat. doar o părere. | |
| = Asa cred | petre ioan cretu [19.Oct.14 17:50] |
| Multam Otilia, pentru trecere si semn. Am tinut cont de observatia ta si am modificat. Imi pare rau ca nu am renuntat la "te uită cum" aduce aminte de Bacovia. O sa incerc, nu stiu de caate ori am voie sa modific. | |
| + Pic, | marin badea [20.Oct.14 05:58] |
| Problema mea cu textele tale ține de verosimilitate. Înțeleg că ți-ai propus un întreg... pachet despre câmpie, nu neapărat despre alienările ei, lucru lăudabil, mai ales că amândoi bem ape sălcii. Însă nu văd unde e emoția - clară, frenetică, poate chiar viscerală -, nu văd cum cineva își programează x texte despre un subiect anume, câtă vreme nu poți programa o anume stare de tot atâtea ori. De aceea construcțiile tale mi se par artificiale. Dar punctez versul: cum îi ninge câmpiei cu păsări, dar și efortul tău, artificial sau nu, de a aduce, de la Marin Lupșanu spre noi, de la George Alboiu spre noi, partea asta de neliniște, de febră. | |
| = Vreau să | petre ioan cretu [20.Oct.14 08:07] |
Nu vreau să scriu un număr X de poezii despre câmpie, vreau să scriu o carte, cu un număr restrâns, sărac de elemente - instrumente, ca și câmpia. Realizez că anumite cuvinte, prin repetare (duzi, cuci, miriște, grâu, moară, maci, pruni - îmi este greu să folosesc dropia, deși am prins, într-o iarnă cu polei, câteva înghețate, parcă erau statui...), devin supărătore, dar când voi simți că s-a gătat cartea și voi rândui poemele într-un întreg, voi umbla serios pe text (practic acum "cofrez" scheletul cărții, torn cuvintele-n cofraj, urmând să finisez construcția la sfârșit - așa simt eu că trebuie să fac). Sper să scap și de senzația de artificial, cum zici tu, dar și de alte lucruri care supără. Că ai amintit de Marinică Lupșanu, abia am găsit volumul lui de... debut (nu am reușit să scap de cacofonie) "Basoreliefuri", dacă ai cumva și alte cărți scrise de el, în format electronic sau pe hârtie ( NP Stan zicea că are), cele pe hârtie, treceai și mi le lăsai, sub formă de împrumut până reușesc să le trec pe suport digital, vreau să-i construiesc un site dedicat. Mulțam pentru steluță. La bună aducere aminte. Pic | |
| = Petre | Cristina Rusu [20.Oct.14 16:56] |
| cu așa versuri te ține Dumnezeu la păzit poarta raiului. am găsit imagini calde aici la tine. toamna respiră poezie. îmi place cum ai început poemul. calm, liniștit în spațiul românesc dincolo de ființă. nu poți să nu simți nimic cînd citești așa un poem. ai reușit că ai găsit imagini potrivite, iar pasajul cu cîmpia este simbol. și nu știu de ce nu-mi mai vin îngeri sub tâmplă cu aripile odihnite în semn de cruce în visul meu se frânge iar câmpia succes mai departe. bia | |
| = Cristina | petre ioan cretu [20.Oct.14 20:08] |
| Multam mult pentru comentariu. Chiar nu am replica. | |
| + "emoția - clară, frenetică, poate chiar viscerală" exista! | Veronica Pavel Lerner [20.Oct.14 21:42] |
| Spune mb: "Însă nu văd unde e emoția - clară, frenetică, poate chiar viscerală -, nu văd cum cineva își programează x texte despre un subiect anume, câtă vreme nu poți programa o anume stare de tot atâtea ori." As indrazni sa aform ca, dimpotriva, ea exista in absolut toate poemele despre campie ale autorului si asta e si marele lor merit, de altfel acord o steluta si poeziei de fata tocmai pentru acest merit. Monet a pictat aceeasi capita de fan de mai multe ori, la diverse ore ale zilei, intrebuintand diferite culori. Cezanne are multe tablouri cu "Mont St. Victoire", de care era fascinat. Asa si Petre: are o infinitate de culori - ale cuvantului- ca sa ne descrie imaginile "campiei lui", cea pe care o iubeste. Da, poeziile lui Petre au elemente repetitive, dar de fiecare data ele sunt amplasate in alt gand al poetului, in alt colt al privirii. Eu cred ca "spontaneitatea" lui Petre vine din "gandirea" la campie, el o stie, o iubeste, nu are importanta ca retraieste momentele poetice si ca ele nu sunt simultane scrierii. In afara de versul mentionat de mb, mie mi-au placut si "să nu crezi că macul crește în lanuri din ură el doar încântă ochiul și somnul" Felicitari! | |
| + puterea din bob... | Teodor Dume [20.Oct.14 21:59] |
| vorbind despre câmpie, cu toate aspectele și elementele ei, autorul ne sesizează prezența începuturilor din care ne înălțăm până spre un anumit punct. iată de ce îmi place scriitura de față și pentru că are o deschidere caldă, prietenoasă dar sigură și pare a îmbina două genuri, grație modului în care autorul știe ca să centreze, prin cursivitate, stările. "am visat cum câmpia se frânge în două/cum roua se prinde de pleoape grea/ dudul bolnav de frunză timpul îl moare/te aud cum respiri în lanul pitit/ te ascunzi după ruguri în crucea luminii/aruncă amintirea de prună îți zic și învață grâul pe de rost /și fă-te pâine/când pășeșc pe miriști simt puterea din bob/iar moartea seceră pruni (...) "cum se repetă grâul în mori/cucii traduc pentru noi livada bătrână/ pe sub tălpi se petrece rădăcina plăpână/miriștile se sting amurgul ne arde ochiul închis/peste mână viziunea ei de ciocârlie/ - cum îi ninge câmpiei cu păsări în vis" sunt vreo două versuri folosite ca liant între strofe de care se poate debarasa acest întreg, dar cum orice lucru este perfectibil timpul poate rezolva ceea ce noi azi sesizăm, desigur,din punctul nostru de vedere. sub toate aceste aspecte apreciez punctarea, trasarea și desfășurarea ,- elemente care converg înspre împlinire. și să nu uităm că prin versul "să nu crezi că macul crește în lanuri din ură", autorul ne pune în fața unei, sau unor, întrebări schimbând tenta. da, îmi place. găsim aici condimente pentru toate. aprecieri și stea | |
| = Sunt coplesit... | petre ioan cretu [21.Oct.14 05:53] |
| ...de odată s-au abătut peste mine o ploaie de stele, cum nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Dar nu stelele sunt cele ce m-au copleșit, ci vorbele de bine pentru câmpia mea. Vă mulțumesc. Este un îndemn puternic de a termina cartea așa cum mi-am propus să o scriu, abia atunci voi ieși la plivit cuvintele în plus... Îți mulțumesc Veronica, multă prețuire. Vă mulțumesc dle Teodor Dume. | |
| = Veronica Pavel Lerner, | marin badea [21.Oct.14 05:13] |
| Nu vreau să intru în nici un fel de polemică. Eu așa văd lucrurile: că aceste poeme ale lui PIC sunt construite. Nu am nimic împotrivă că dvs vedeți emoție, frenezie ș.c.l. Îi aduceți în discuție pe Monet și Cezanne. Eu zic să păstrăm simțul măsurii. Dar PIC scrie, mă rog, construiește frumos, dar nu formidabil, câtă vreme tema câmpiei e una care tot mi se pare că e insuficient exploatată. A scrie despre duzi, cuci, lună etc nu înseamnă că tu chiar vezi cum levitează fântânile. Câmpia, câmpia mea e mult prea vastă, ca tematică, iar pe mine mă nemulțumește faptul că PIC o expediază astfel. A pune o dropie într-un vers nu înseamnă neapărat că ai scris un poem despre câmpie. Haideți să fim obiectivi: nu are explozie. Poemele sunt artificiale. | |
| = marin badea | Veronica Pavel Lerner [21.Oct.14 18:06] |
| Stimate domn, Va multumesc pentru atentia pe care ati dat-o comentariului meu. Aceste discutii, civilizate, chiar daca sunt in contradictoriu, nu fac decat sa ne imbogateasca si sa ne afirme -pentru a cata oara?- diversitatea perceptiilor emotionale ale fiecaruia dintre noi. Cand am adus vorba despre cei doi pictori am avut in vedere fenomenul de tratare, in arta, a aceleiasi teme de mai multe ori. Am comparat poezia cu pictura. In ceea ce priveste complexitatea campiei, sigur, ea este foarte mare si fiecare o percepe in felul lui. Eu am simtit, in poeziile lui PIC, acel "freamat" al iubirii campiei si am rezonat puternic. Exista, cum bine ati remarcat si cum stie si IPC, elemente repetitive si, desigur, la un moment dat, poate ca prea multe poezii cu aceleasi elemente in metafore pot da senzatia de "saracie". Deocamdata, cele cateva poeme pe care le-am citit nu mi-au dat-o. Cu stima si respect, VPL | |