| + Michelle sau iluziile copilăriei | Florentina-Loredana Dalian [15.Oct.14 12:50] |
| O poveste cu iz de pâine coaptă, lemn de stejar și mister. Despre dragoste simplă și puternică, despre bucuria sădită în suflete ce cuvânt (vorbit/ scris; am reținut că în partea scrisă erau mici "trădări"). Poate că povestirea n-ar fi avut atât farmec dacă n-ai fi găsit tonul cel mai potrivit. Pe mine m-au cucerit Michelle, Angella și povestea lor (adică a ta:) Felicitări! | |
| = Uneori scrii cântând | Călin Sămărghițan [15.Oct.14 23:48] |
| Mulțumesc citirii. Da, tonul l-am căutat. | |
| + cu povestea vie | Ioan-Mircea Popovici [16.Oct.14 05:47] |
| stau bucuriile la rând cu nostalgiile din când în când una o ia înainte grăbită spre ceva sau înspre undeva aici este o fereastră-ntr-o lume cu povestea vie "Ce va face astăzi Michelle? era-n capul meu. Pe unde va mai umbla? Cum va reuși, oare, să țină și azi peste șiragul acela de mici insule în zăpadă, soarele aprins? Cum va scăpa azi neatinsă de cei care-o pândeau la fiecare pas? Și ea se ascundea în vânt și apărea din viscol te miri unde. Se putea topi în pământ, putea să străbată distanțe inimaginabile – și era tot iarnă – într-o singură clipă. Singurul sprijin îi era lynxul credincios, întotdeauna la picioarele ei. De ea asculta luna schimbându-și fețele, ei i se supuneau stelele care știau când să clipească. Soarele răsărea de fiecare dată la locul lui. Aici, soarele doar îl ghicim uneori la amiază, în spatele perdelei groase de ceață amestecată cu fum. Apoi, uneori doar peste o noapte, găseam aceeași poveste în carte. Nu știu când Angella găsea timp să o mai și scrie. Filele se acopereau cu scrisul ei mărunt și atent, ca niște simple linii, de parcă erau urmele lui Michelle prin zăpadă. Apoi Angella cosea filele în cotor. Eu le vedeam doar gata scrise, când ea le cosea spunând alte povești." ai grijă de îngerii scării măcar când visezi cu Angella înțelegi tu cu inima | |
| + rădăcini de poem | cezara răducu [16.Oct.14 15:44] |
| pentru felul în care sunt legate firele de poveste cu versuri între ele. rara | |
| = delicatete | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| O poveste-scrisa de un suflet de poet-care te sensibilizeaza pana la lacrimi. Bucuros sa te regasesc semnand un asemenea text. Victor | |
| = V-a găsit | Călin Sămărghițan [16.Oct.14 22:52] |
| Iii, v-a găsit! Cezara, Ioan, Victor, ce întâlnire! Eu credeam că poveștile doar le spui așa, pe deasupra, dar voi chiar erați ascultând în fotolii. Cu mare mulțămită! | |
| = povești care inspiră alte povești | Cristina Rusu [17.Oct.14 11:43] |
| Călin, și-așa ești tu file din poveste că nu degeaba ți s-a predestinat numele acesta. naturalețea cu care ai redat în cuvinte firul poveștii prinde cititorul. orice poveste trebuie să aibă un fir emoțional și să te facă să intri acolo cu totul. inocența copilăriei, scrisul curat și frazele simple dar pline de căldură au făcut să iasă această proză scurtă. te felicit alături de prietenii de mai sus și așteptăm continuarea. că doar nu lași totul să se oprească aici. cu prietenie, bia | |
| = Lung alunec acum | Călin Sămărghițan [17.Oct.14 17:33] |
| îți închipui că cea mai mare bucurie a celui ce scrie e să-l prindă în mreje pe cititor. Așadar, mulțumesc. "Poveștile cu Michelle" se încheie aici, dar mă gândesc să mai adaug oarecând o altă mică poveste, pe care văd că nu am postat-o încă aici. | |
| + Universalitate | Rodean Stefan-Cornel [19.Oct.14 08:37] |
| În opinia mea textul de mai sus este extrem de simplu și, în același timp, foarte bogat în semnificații. Un text a cărui lecturare mi-a umezit ochii, fără să ”șocheze” cu absolut nimic. Nici măcar nu a folosit celebrele ”formule magice” și motive gen ”Seara de Crăciun”, ”gutuia din geam”, ”mirosul de busuioc din camera mare”, ”puritatea copilăriei”, ”mâinile crăpate ale bunicii”, ”satul românesc”, ”plaiul mioritic” ș.a.m.d. De fapt, proza de mai sus nici nu este poziționată în timp și spațiu sau într-o cultură (civilizație) anume. De aceea și numele personajelor, ortografiate în modul respectiv sunt aparent neutre, nici românești, nici ”exotice”. Și astea toate, zic eu, nu întâmplător! Autorul, probabil, a vrut să ne transmită sentimente UNIVERSAL VALABILE, ceea ce face ca textul să fie cu atât mai valoros. Felicitări Căline, și sper că tu, în calitate de filolog, critic literar și eseist, cu generozitatea-ți recunoscută, o să mă scuzi dacă, vrând să-mi manifest entuziasmul am mai spus și prostii. Numai bine! Cornel | |
| = Atemporal, aspațial | Călin Sămărghițan [19.Oct.14 23:27] |
| Cornel, dă-mi voie să savurez din plin această receptare atentă, subtil speculativă. Ai făcut ca bucuria autorului să tresalte, văzând cum i se întorc intențiile așezate în text. Foarte mulțumesc. | |