| = Poeme ale toamnei | nicolae tomescu [02.Oct.14 12:27] |
| Toamna surprinsă în diverse ipostaze. Cel mai mult mi-a plăcut primul poem, cum acea pasăre se proiectează, în ochii cititorului, pe astrul nopții. La fel și contrastul dintre veranda nouă și frunzele uscate. Sună bine și cei doi termeni, mai tehnici, din strofa "stivuite în tractor".(Dacă ar fi fost vorba de o căruță sau un car n-ar fi mers,cred, termenul stivuit) La ultimul ași avea ceva de cârcotit. În loc de "pe tarabele ruginite/mere roșii", după mine ar fi mers mai bine "pe vechile tarabe/mere proaspete"(S-ar fi rezolvat și problema silabelor, iar pe la noi tarabele piețelor sunt din lemn sau ciment deci nu se pot rugini). Este doar o părere a mea, la prima citire Cu gînduri bune | |
| = mulțumesc de intervenție | Cristina Rusu [02.Oct.14 12:50] |
| primul adjectiv care vine în minte mai ales cînd e vorba de haiku e "vechi". asta pentru că are numai o silabă sau două dacă este la feminin, potrivindu-se perfect în versuri. dar dacă te uiți cu atenție o să îți dai seama singur că nu poți folosi oricînd acest adjectiv. dacă îi punem un prefix "stră" arată vechimea și mai îndepărtată. poți spune despre o casă că este veche, chiar și despre o unealtă cu care trebăluiește bunicul de vreo cîțiva zeci de ani. sunt multe substantive care atrag adjectivul "vechi, veche", dar despre o tarabă chiar nu ar fi mers să spun că e veche pentru că nu se potrivește. taraba veche poate ar merge într-un bazar, că asociem cu vechiturile să zicem. oricum, sînt multe substantive care se potrivesc lîngă acest adjectiv, chiar și despre o masă se poate spune că e veche, dar asta tot din cauza faptului că o putem asocia cu casa. taraba ruginită arată în special nu că e veche, deci nu te duce cu gîndul din primul foc la vechimea ei sau de cît timp e ea acolo, ci mai mult te îndreaptă spre toamnă. este doar o întărire a toamnei în versurile din poem și poate să ducă cu gîndul și la ploaie. o piața din apropierea casei mele are tarabele din tablă și sînt vopsite în verde. este o piață mică și nemodernizată. în locul unde stă vînzătorul mai jos are o deschizătură unde își pune lucrurile personale sau o parte din marfă. noi nu vorbim acum explicit de tarabe ci doar am vrut să îți spun că puteam să pun veche acolo dar nu am vrut. am preferat să fie ceva în ton cu toamna și ceva care să nu fie atît de folosit. ai observat și tu că acest adjectiv este așa la îndemînă încît chiar este folosit foarte mult în poemul de sorginte niponă. nu strică să mai găsim sinonime pentru el mulțumesc că ai trecut pe la mine cu prietenie, bia | |
| = Primele două poeme | Corneliu Traian Atanasiu [02.Oct.14 16:38] |
| sînt antologice. Imagini convergente, augmentîndu-și una alteia starea pe care o transmit. Desfrunzirea face loc lunii ca piedestal pentru nemișcarea bufniței și creează cadrul pentru însingurarea toamnei. Mărul își răspîndește aroma în golul care cît de curînd se va întoarce poate în natura din care omul l-a desprins vremelnic. În poemul trei - Roadele toamnei = coșurile pline stivuite în tractor - avem de a face doar cu o tautologie. Pe veranda nouă, volbura aduce frunzele uscate - contrastul readuce echilibrul stricat de om. Ironia blîndă a unui haiku pilduitor. Ultimul ar merge așa: Septembrie - / mere roșii pe tarabe / ruginite, cochetînd și cu rugina tablei, și cu aceea a frunzelor tomnatice. Și, de ce nu, cu orice cititor dornic să trăiască sentimentul patinei care se așează an de an, imperceptibil aproape, pe epiderma sa aparent imună la învechire. | |
| + și o distincție | Corneliu Traian Atanasiu [02.Oct.14 16:40] |
| poemele bune. | |
| = mulțumesc frumos | Cristina Rusu [02.Oct.14 17:32] |
| Traian mulțumesc frumos de intervenția ta. ai dreptate cu poemul al treilea, dar culmea este că în agenda mea de lucru la poemul al treilea ultimul vers era scris - coșurile goale -, dar nu am fost nici așa mulțumită. era destul de greu de interpretat că un tractor pleacă cu coșurile goale ca să le aducă pline. ar fi trebuit să renunț la poem și să îl gîndesc mai bine. cît privește ultimul poem, varianta ta e mai bună. nu strică deloc un ochi bun din afară. mulțumesc pentru semnul luminos și că ai avut timp să te apleci pe aceste poeme. un comentariu scris de o mînă sigură poate îmbunătăți perspectiva unor idei de poeme viitoare și de ce nu, aduce o bucurie atunci cînd sfatul este dat cu bunăvoință. pun niște mere roșii deoparte pentru tine, bia | |
| + da, fețele toamnei... | Teodor Dume [02.Oct.14 19:15] |
| fețele toamnei ca niște suflete bine prinse cadrele o scriitură atentă pun o luminiță pe taraba ruginită aprecieri! | |
| = taraba ruginită | Cristina Rusu [02.Oct.14 20:26] |
| Teodor mulțumesc pentru luminița de pe taraba ruginită. sper ca această toamnă să te găsească și pe tine plin de inspirație. salutări și o gutuie parfumată, bia | |