| + Epitaf | Dan Norea [08.Sep.14 09:37] |
| Un necrolog nu, dar mă încumet la un epitaf. Ala, bala, portocala, Zace-aici, de toată fala, O ființă allandalla, Marcu temperamentala. Scrie bine, geniala, Dar prea rar, asta-i cârteala. Și-o urare-aduc, banala "Să-i fie ușoară dala!" Ce zici, am șanse să înființez un cimitir umoristic în Constanța? Revenind la terapia noastră, Elena, cum spuneam, scrii rar, dar scrii bine. Pentru ca fanii tăi să nu omită lectura din neatenție, luminez textul cu o steluță. Și, așa cum e regula, o justific: pentru o proză bine scrisă, care naște invidia umoriștilor de pe agonia, fluentă, plină de umor, ironie și mai ales autoironie. | |
| = Chiar | Elena Marcu [08.Sep.14 10:53] |
| Cimitir umoristic la Constanța, da, tot un CUC, nu-i deloc o idee rea.:)) Dane, epitaf ar fi trebuit să scriu și eu în text de fapt, nu necrolog. Ia să corectez, mulțumesc. Și mulțumesc pentru epitaf!!! Pun și steluța și îl las cu limbă de moarte pentru că e îngăduitor, milos și elogios, să știe urmașii ce fată bună am fost.:)) Mulțumesc, Dan. | |
| + Curat terapie! | Florentina-Loredana Dalian [08.Sep.14 11:13] |
| Regăsesc cu bucurie același stil fermecător, umor de calitate (treabă tot mai rară) dar și, dincolo de acesta, un gust dulce-amărui. Felicitări, Elena! Păcat că nu scrii mai des... Cât despre Dan... Sătul de-atâta epigramă, Pe Dan l-apucă un sictir; Și-a hotărât, pentru o damă, Să construiască-un cimitir. | |
| + . | emilian valeriu pal [08.Sep.14 11:39] |
| Si eu apreciez naturaletea textului, prezenta de altfel in mai toate textele tale terapeutice. Trebuie o mare stapinire de sine sa poti imbina elemente complet opuse, in asa fel incit sa creeze o imagine veridica, fara a cadea in pacatul absurdului. Si, ca sa fiu circotas, cred ca numai cei care au facut ceva in viata se aleg, la sfirsit, cu un epitaf amuzant. Asa ca, daca imi permiti, iti pot da o sugestie: ai putea sa aduni textele tale terapeutice intr-un volum pe care sa-l numesti Evaghelia dupa Marcu. Sau, ca sa eviti complicatiile financiare pe care le implica binecuvintarea Patriarhiei pentru un astfel de volum, ai putea sa-i spui Prorocirile superangularului allandalla, iar dreptii cititori sa dea in secret marturie despre patimirile tale. :) | |
| = :)) | Elena Marcu [08.Sep.14 20:35] |
| Florinel, o bucurie dublă. Pentru reîntâlnire și comentariul tău delicat și cald, dar și pentru replica grozavă către Dan.:)) Emilian, pentru că n-am ajuns încă la stadiul sublimării traumelor, după cum vezi, apăi pentru Prorocirile superangularului allandalla:)), mi-ar trebui terapie intensivă, terapie pentru terapie, iar drepții cititori, fără de vină, mi-ar scrie nesfârșite epitafuri nemeritate numai să încetez.:) Vă mulțumesc pentru comentariile generoase și pentru zâmbetul meu larg de-acum:) | |
| + . | Petru Teodor [09.Sep.14 04:35] |
| rar, rar, da' bun (ca vinu' sec)! umorul evident al contrastelor m-a făcut să mă gândesc la podoabele mele de copii ce încă nu's altoiți (destul) anglosaxon și încă urlă românește. drept să spun la Săpânța n-am fost niciodată, dar asta îmi crează pofte negândite, mai ales pentru poza cu cânele cela. acum devenind un pic serioși, textul are coerență, îmi amintește de un imail al unei prietene. Dar are și un pic de derapare în hiperbolă prin jocurile/trick-urile folosite și prin violența contrastelor. ("Dar asta și era ideea!"). Peste toate se citește ca un cataif cu frișcă, iar asta e, cum am mai spus, rar. (un tată "Spiderman"!, na!) | |
| = Citit, plăcut... | Florin Rotaru [09.Sep.14 10:37] |
| Eu, din acest text, am înțeles o mulțime de lucruri și anume că ai avut o copilărie grea, că bărbati-tău e Superman (brr..), că ai o mașină de 70 CP care face vâj, vâj... :) Am citit cu foarte multă plăcere și mă gândesc cu seriozitate să te ajut cu epitaful în caz de necesitate :) Dar câinele, câinele l-ai pozat? | |
| = :) | Elena Marcu [09.Sep.14 19:11] |
| Spiderman:), constat cu emoție că ești familiarizat cu situații ”râsu – plânsu”, ceea ce mă face să cred că un drum până la Săpânța nu poate fi decât binevenit, câinele, cu siguranță, nu te va dezamăgi.:) Mulțumesc pentru cataif și îngăduință.:) Florin, sunt impresionată, ai înțeles din text mai mult decât mă așteptam.:) Îți sunt recunoscătoare, ca și pentru epitaf. Rămâi pe fază pentru că eu sunt decisă să te anunț imediat ce. Doar nu ești fasmofobic, nu? (buhuhu!) P.S. N-am pozat câinele, am avut și eu o mică neglijență și tu… pui repede degetul pe rană. Acum m-am prins, de-aia ești tu premiat la epigrame.:) Vă mulțumesc pentru semne și gânduri. | |
| = Sufletul meu dacic... | Ina Simona Cirlan [10.Sep.14 21:30] |
| .. nu promite nimic dar ar putea sa exerseze la o adica! 17 zici? Promiti sa te mai duci in vacanta? :)) | |
| = Ina | Elena Marcu [12.Sep.14 10:57] |
| Dacă sufletul tău dacic descoperă cele între 7 și 17 rânduri, moaaamăăă, merg pe mâna ta.:D Nu e totuși nicio grabă.:)) Te pup și mulțumesc. | |
| = Foarte tare! | mihai nedelcu [14.Dec.14 22:35] |
| Eu dorm cu florile-n grădină și deschid agonia o dată la 3 luni, rușinos recunosc, zic hai sa dau un search pe Marcu doar-doar și când colo...iupiii: Text! Mi-a plăcut subnutritul la maxim, are un potențial egal cu apetitul, să-ți trăiască laolaltă cu boema, să vă bucurați de ei și să ne bucurăm și noi, nimic nu e mai fain decât să te râzi de stăpâni. Am și eu de curând una care nu numai că nu mă lasă să scriu, dar și somnul a devenit o amintire înlăcrimată a unei tinereți fericite. Foarte bine scrii Elena, felicitări!!! | |
| = Ha | Elena Marcu [31.Dec.14 14:16] |
| Mihai, bine ai venit în clubul nedormiților! Acum știu, în sfârșit, că empatizezi. Vestea rea e că ți-ai pierdut somnul pe vecie, vestea bună e că vei avea și mai multe subiecte agonice și agonizante, de care să râdă lumea.:)) Dar eu voi ști adevărul și te voi înțelege. Mulțumesc de search și la mulți ani! | |