| + Sfatul din lumea de dincolo | Veronica Pavel Lerner [04.Sep.14 00:34] |
| Textul este impresionant. Fiecare fragment cuprinde niste adevaruri care se extind mult mai departe decat cuvintele rostite. Un intreg teren de explorare se deschide in fata cititorului, pentru ca poemul (caci poem este!) se opreste la ESENTA si cred ca in asta consta si valoarea lui. "Eu am fost răbdător ca pământul. Tu nu mai ai loc, așteaptă până la următorul cutremur." Astept si eu, Cristina... Stea. | |
| = Idee bine sustinuta de cuvinte | razvan rachieriu [04.Sep.14 09:16] |
| Ideea poeziei este superbă, nu știu cum ți-a venit ; descrii un fel de purgatoriu, însă uman și condus de o ironie bine evidențiată și bine construită. În lumea de dincolo, se ține cont de ierarhii în stabilirea karmei, însă, paradoxal, cei mai buni sunt amânați, puși într-o carantină într-un loc aflat la intersecția dintre două lumi. Într-adevăr o idee remarcabilă, bine susținută de cuvinte. | |
| + Nu are importanță | Rodean Stefan-Cornel [04.Sep.14 09:22] |
| Eu nu știu dacă textul de mai sus este poem sau proză scurtă umoristică (umor negru), dar asta nici nu mi se pare atât de important (rămâne ca specialiștii, criticii și istoricii literari să stabilească, dacă vor considera de cuviință). Important mi se pare faptul că autoarea a reușit, pornind de la câteva expresii (sintagme, vorbe din popor etc.) să stabilească niște corespondențe pline de tâlc. Iar jocurile de cuvinte pe care se bazează nu se opresc la suprafața acestor cuvinte, ci merg mult în adâncimea înțelesurilor, totul culminând cu cele de după semnul ”.............” și cu finalul. Foarte, foarte interesant, nu-mi amintesc să mai fi citit ceva asemănător! Și o obiecție, de final: Nu știu dacă, la ”compartimentare”, obiectul ales (sertarul) a fost cel mai inspirat, oricum, ideea contează. Cornel | |
| + sortări și sortări | Ottilia Ardeleanu [04.Sep.14 10:31] |
| totul se face din timpul vieții, dar dacă te gândești ce e viața și ce e moartea și dacă nu cumva ar putea fi unul și același lucru privit de sus în jos și de jos în sus, atunci se poate spune că totul se face în timpul morții. în orice caz, corespondențele există, iar tu, Cristina, ai reușit să spui în puține cuvinte despre aceste legături nevăzute, nepalpabile, dar absolut existente. textul tău pare atât un basm cât și un mic tratat filozofic, dar poate și o pagină sf. imaginația este cea care are o mare contribuție. expresiile populare, de asemenea. nu pot decât să te felicit și să apreciez! | |
| = din cauze naturale | Cristina-Monica Moldoveanu [04.Sep.14 12:58] |
| Doamna Veronica, așa este, ați intuit perfect o parte din intențiile mele în acest text, respectiv deschiderea mai multor sensuri pentru cititor. Vă mulțumesc cu respect pentru aprecierea textului. Răzvan, sunt onorată de trecerea ta și semnul lăsat ca și în alte dăți. Este totuși un text care lasă loc și ideii de dreptate legat de viață și moarte, în măsura în care ea există. Cornel, îți mulțumesc pentru apreciere și pentru înțelegerea corectă a acestui text care a intenționat să fie într-adevăr un text de proză, o mică scenetă dacă acesta nu e pleonasm, poate să fie considerat la limită umor negru, deși eu cred că este text umoristic doar în aparență, cum există desigur și altele de acest gen. Mă bucur că acest text a reușit să concentreze, să exprime ceva și pentru cititori. Eu am scris puțin în acest gen oarecum "dramatic", cred că era timpul să încerc și așa ceva. Cât despre sertar, cred că va rămâne așa. Am căutat ceva care să simbolizeze ideea, dar să fie și prezent în lumea concretă obișnuită pentru orice om. Ottilia, mulțumesc. Este adevărat, ai perceput corect faptul că am dorit să creez anumite corelații, corespondențe, permutări între viață și moarte. Mulțumesc că ai citit și ai înțeles alegerea anumitor expresii populare în acest text. | |
| = trebuie să clarific | Cristina-Monica Moldoveanu [05.Sep.14 18:46] |
| domnule Cornel, chiar dacă ați avut intenții bune poate, m-ați jignit destul de rău și trebuie să scriu aici adevărul. Nu înțeleg de ce mă tratați cu lipsă de politețe și loviți prin comentariul dvs. la acest text. Nu sunt paranoică și nici vanitoasă și nici nebună și nu am fost niciodată. Cu toate acestea dvs., din motive pe care nu le înțeleg, mă excludeți prin atitudinea dvs. din comunitate și vă referiți la mine la persoana a III-a, numindu-mă "autoarea", parcă în mod peiorativ, sau de parcă aș fi ciumată. Sunt încă un om viu și real și cred că merit respect. Sunt conștientă că scrierile mele nu au nicio valoare și că am scris degeaba 8 ani și că nu sunt "autoare" în sens literar fiindcă nu am fost publicată nici măcar o dată după 2010 și am scris în zadar la multe reviste sau critici literari, toți m-au respins. Nu voi explica acum de ce totuși am mai scris, dar destul de rar din cauza respingerilor. În plus dvs. duceți insulta mai departe când afirmați că rămâne ca specialiștii, criticii și culmea, chiar istoricii literari, să stabilească natura textelor mele!! Ca și cum eu mi-aș imagina că sunt altceva decât sunt. Este adevărat că sunt un om care abia are ce mânca de mulți ani, dar vă asigur că nu am avut nicio șansă în viață, nu am greșit nimic și sunt dintre cei mai onorabili oameni, chiar dacă nu am talent literar și nici nu sunt nebună să cred că am. Dar de data aceasta poate exagerez. Poate dvs. ați vrut să spuneți altceva și eu nu înțeleg ce. Îmi cer scuze dacă e așa, dar așa cum v-ați exprimat oricine în locul meu ar fi gândit la fel. | |