| = Vremuri vechi, dar parcă-s noi | Viorel Darie [28.Jul.14 09:27] |
Un episod din sfera consacraților slujitori ai bisericii. Se intuiesc bine ideile autorului, că există o luptă între cei care vor păstrarea adevărului creștinesc nepătat și cei care vor să mențină intactă o schemă preoțească clasică, care, pe lângă pozișii dominante în fața enoriașilor, păstrează și multe beneficii materiale sau electorale. Sunt de admirat oamenii care sunt iluminați să slujească cu tot sufletul lor semenilor, să se îndepărteze de obiceiuri rele, sa le aducă speranșe noi în suflet. Dat cel rău, se vede, uneori, chiar prin intermediul unor fețe consacrate ale slujirii bisericești, găsesc o panoplie de orânduieli și limitări cu care să se opună la intențiile neconvenabile ale unor confrați de-ai lor. Evocare solidă, detaliată din toate unghiurile de vedere, aducând informații care, desigur, aveau să-l uimească pe fragedul Nuțu. Cu stimă Viorel Darie | |
| = Lumini și umbre | nicolae tomescu [28.Jul.14 12:21] |
| Ca în orișicare viață și în cea a Înaltului ierarh, de care a fost vorba mai sus, au existat lumini și umbre. luminile le-aș vede a fi: activitatea publicistică din tinerețe pusă în slujba idealurilor unirii politice a românilor, după unire dorința de reunire religioasă a acelorași români, iar ca principale umbre caterisirea părintelui Iosif Trifa, cu luminile și umbrele lui și, mai ales rolul său în desființarea Bisericii române unite cu Roma, cu toate consecințele ce au decurs de aici. Așa că înclin să dau dreptate tușei Mia care spunea că au fost „încâlcite acele treburi“(de atunci, și de mai târziu, până la sărbătoarea Schimbării la Față din 1955) Încă odată vă mulțumesc pentru citire, interpretare și comentare | |