Comentariile membrilor:

+ acest simplu
Ottilia Ardeleanu
[21.Jun.14 20:02]
nu pare deloc simplu fiindcă trădează situații, implicații, sentimente și invocă o lehamite totală, o atingere nedorită a saturației, un fel de "fie ce-o fi de azi înainte!". se pare că a" fi sau a nu fi" poate avea formă rotundă, ovală, pătrată, dar poate la fel de bine să fie o combinație de cioburi ale oglinzii vieții. deși un pic explicită, găsesc metaforă de bun-simț, acel ceva care mișcă și pentru care nu pot să nu las un semn de apreciere.

 =  .
Costin Tanasescu Stefanesti
[21.Jun.14 22:31]
Un munte de tristețe acest poem. De obicei nu evidențiez versuri însă acestea mi se par singurele cu o doză de neutralitate vizibilă: /acea liniște care rămâne după ce un cineva la care ținem mult pleacă/ într-un război să-și ia revanșa pentru atâtea secole de neînțelegeri/, m-au scos puțin din starea negativă a poemului, sunt ca o fantă de lumină ce reușește să treacă printr-o fereastră cu storuri lăsate. Foarte bun textul dar apasă. Scrie și tu ceva despre velăntains dei...

+ un poem al gândurilor împușcate...
Vasile Mihalache
[23.Jun.14 17:35]
Este un poem de o densitate "înfiorătoare" încât mă întreb dacă nu era mai digestibil dacă ar fi fost transpus în pagină secvențial; nu pot fi ignorate sub nicio formă trăirile dar există o mică suspiciune de nu a fi consecutive.Poemul înaintează bolovănos aproape te lasă fără de respirație: primele 4 versuri sunt cel mai bun exemplu al nocivei lipse de măsură. Versurile 5,6,7 și 8 sunt excepționale și ar fi putut naște fără adaosuri 2 poeme splendide. De aici înțeleg și puținul apariției poetei. M-am referit la formă și mai puțin la conținut ceea ce poate să pară nedrept. Chestia cu oglinda este îndelung uzitată dar salvarea versului vine din noutatea verbului "navighez". Uluitor, versul "mă las în voia unui soi de decizie..." care este unul instinctual ce scuză eventualele imprecizii de limbaj, anulând aspectul meditativ al poemului, un fel de șut cu dreptul în stângul de o adorabilă gingășie. Totuși îmi pare că imperfecțiunile dau puterea de atracție a acestui poem și că sunt rostite lucruri importante precum acest vers: "acea liniște care rămâne după ce un cineva la care ținem mult pleacă".

 =  dragilor
Eugenia Reiter
[26.Aug.14 08:18]
Ottilia, ai dreptate și mulțumesc mult pentru semn.
Vasile, și eu sunt bolovănoasă, metaforic vorbind:) mulțumesc tare pentru apreciere.
Costin, te-am lăsat la urmă. de ce? uite așa:) scriu anul următor, când primesc sânziene. da? știu că ți-a plăcut.

+ 7
florian stoian -silișteanu
[26.Aug.14 08:50]
nici nu cred că există discurs mai potrivit decât acesta în care parcă distanța vine...acasă! dacă aș fi actor, unul talentat, aș pune în timpanul zilei ...șoptind! dar eu nu sunt actor nu am casă iar biletele se vând mereu pe sub masă
dacă aș fi coșar, unul norocos, m-aș face frate de sânge cu eugenia reiter...dar eu nu sunt norocos, iar prin coșurile unde își face pasărea cuib ...tot plouă un curcubeu de care stă agățat domnul titi!
poezia semnată de eugenia reiter este un bilet pe care loteria www.poezie.ro l-ar fi găsit în vinerea mare . nu vă frecați mâinile! e report! când Dumnezeu strigă prin oameni...nu e nimeni acasă! felicitări...pur și simplu!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !