| = parcă ar fi | Ottilia Ardeleanu [05.May.14 23:32] |
| scris pe muzică de jazz, într-un recital de pian la patru mâini. mi-a plăcut ironia primului vers, pe care eu l-am citit și așa: "(un bilet) doar dus este epitaf"! - subliniez partea neîncadrată între paranteze. și mi-a plăcut adâncimea exprimării. poezia ta este ca o barcă legănându-se între două ape: una liniștită care conferă mulțumirea sufletească provenită din relația cu ființele dragi pentru care grija se manifestă permanent, cealaltă cu teama lăsării în urmă a lucrurilor plăcute: copilărie, tinerețe, oameni dragi, preocupări, studiu, scris etc, oglindind amintiri tot mai îndepărtate. deosebită și ultima strofă în care găsesc din nou o notă de ironie în primul vers, și în special ultimele două versuri în care nuanțezi, așa cum și virgulele au rostul lor în fraze, atunci când citim în propriile căutări, cunoașteri, dureri, bucurii, în tot ce înseamnă viață. un text deosebit! | |
| = minunile sunt pentru necredincioși | Vasile Munteanu [06.May.14 08:42] |
sincer, nici măcar nu știu cât a fost poezie în ceea ce am scris; am vrut numai să scap de imaginea obsesivă a unui incident de care am avut parte în acest weekend, când fetța cea mare, mai atentă la muzica din căști decât la scările de la debarcaderul de la barajul Vidraru, s-a dezechilibrat și a căzut printre protecțiile scării, direct pe stâncă... fără nici o vătămare majoră; de atunci trăiesc o permanentă fericire de a avea și o copleșitoare teamă de a pierde; pentru că, da, o secundă, un amănunt nesemnificativ poate schimba definitiv și radical vieți. cel puțin așa am crezut, voi scrie și voi scăpa de imaginea căderii; m-am amăgit. oricum, mulțumesc pentru semn. | |
| = grija omului, mila Domnului.... | Elena Albu [06.May.14 12:24] |
| Poate că rugăciunile spun doar ,,amintește-ți această Dragoste" din care să rupi ,,grija purtată semnelor vii virgulelor fără de care înțelesul n-ar putea fi citit de nici unul dintre noi mai departe"... Pentru că grija e a omului, dar mila e a Domnului. :) | |
| = rostire, nu scriere | Vasile Munteanu [06.May.14 19:27] |
"Lumea e o frază în curs de rostire." mulțumesc, Elena, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = vis verborum | Elena Albu [07.May.14 10:41] |
| Și iată-mă ajungând, datorită ție, la Sf. Augustin și la ,,vis verborum'' unde aflu cu bucurie confirmarea unor lucruri la care meditasem cu un an-doi în urmă!... Până la urmă se cade ca eu să mulțumesc! :) | |
| = obsesii, Elena. vechi | Vasile Munteanu [07.May.14 12:18] |
vezi aici: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/72257/Pribeag_%C3%AEn_Sine text + comentariu. oricum..., mulțumesc :) | |
| = * | petre ioan cretu [16.May.14 12:28] |
| Mi-a placut foarte mult "...golul / se chinuie-n trup devine flămând / mușcă mâna". Remarc, pentru viitoarele mele comentarii "belicoase" (sac) "iar tu pe picioare-ți cari vrejul cu speranța prostituatei aflate întâia oară în drum spre mănăstire" Uf, ce rau imi pare ca e prea de dimineata si imi este mai greu cu inteligenta, pentru a reusi o ironie de calitate. Pacat. | |
| = ** | Vasile Munteanu [16.May.14 12:35] |
nici într-o prăjitură nu ne place chiar totul, darămite într-un text; dacă nu vi s-a aplecat, n-o fi chiar atât de rău; cred. înțeleg unde bateți cu aluzia la inteligență, însă îmi permit să vă spun că ați greși dacă ați crede că nu vă cred inteligent; din experiență știu că pentru ironia (mai mult sau mai puțin stilizată) e nevoie de așa ceva; nu am spus că nu ați avea, ci vă atrăgeam atenția că sunteți tentat (probabil din această cauză) să îi tratați pe ceilalți ca și cum nu ar fi; și e păcat: ceea ce afirmați și cum afirmați vă descriu mai degarabă pe dv decât pe cel despre care afirmați. cum am spus și acolo, nimic personal. | |