| + până când... | Ioan-Mircea Popovici [02.May.14 05:59] |
| așa se întâmplă mereu când stai și asculți tâmplă la tâmplă se aud gândurile și pașii desculți întâmplări rare cu zmeul de hârtie în cutie "de unde să fi știut copilul singur în jocul cu cercul sau la masa dintr-un ou prin cartea cu povești sau lângă strana bisericii cum să fi rupt din sfânta viață așa cum ai sufla într-o păpădie fără vreo dorință " există o poveste pe scara interioară în care marinarul ajunge la piramida voiajului "drum peste drum cât rabdă pământul apă limpede peste pietre și numai scoici închise cum bine se vede dar" darul acesta te poartă din poartă în poartă până când... | |
| = punct de vedere | Cristina-Monica Moldoveanu [02.May.14 12:28] |
| Interpretarea dvs. e impresionantă, domnule Ioan-Mircea. Există un fel de hartă de marinar în imaginația dvs. La mine e mai mult un fel de sentiment de pământ al făgăduinței. Mulțumesc pentru lectură și apreciere. | |
| + Ultima strofă | Liviu-Ioan Muresan [02.May.14 17:50] |
| îmi place cel mai mult ca tehnică poetică. "altminteri doar drumul drept cât cuprinde șesul pieziș cât se înalță muntele drum peste drum cât rabdă pământul apă limpede peste pietre și numai scoici închise" Cu toate acestea înțelesul e în întreg, de aceea întregul trebuie remarcat. În prima strofă acel oricui/orice poate să denatureze poeticul. Chiar și primul "dar" îmi pare ineficient. Dar e o părere. Remarc întregul. | |
| = mulțumesc | Cristina-Monica Moldoveanu [02.May.14 19:25] |
| Mulțumesc LIM. Am scris doi de "dar" pentru a sublinia închiderea cercului și faptul că textul poate fi citit și de la ultimul vers spre primul. Personajul meu este un fel de Meursault cu semnul întrebării. Ai dreptate, orice/oricui pot fi modificate. | |