| = Acel ceva vascos si imund | razvan rachieriu [21.Mar.14 10:01] |
| Dacă n-am ales drumul corect, acel ceva vâscos și imund prin care înaintăm, are mai multă mătreață decât gânduri și adună chiștoace în loc de clipe, orașul înconjurat de plictis și de curve ce-și expun zonele erogene ca pe niște bibelouri, se masturbează și are orgasm, iar secrețiile lui îmbibă oamenii cu scabros. Toți ne naștem bolnavi, sănătoșii sunt o excepție, bărbații colecționează vagine în loc de iubire, iar în dulap ne aruncăm sufletele pervertite de lubric. O poezie impudică și tranșantă. | |
| + 26:30 | Negru Alexandra [21.Mar.14 10:25] |
| un poem original, cu cadre bine delimitate și cuvinte tari. îmi place pentru simplitate și raționament:" orașul acesta e cel mai bun chirurg plastic nu mă mai recunosc" -foarte fain zis. fiecare stare are momentul ei: "totuși noaptea promite a fi frumoasă vânzătorii și-au părăsit vizuinile admir curvele cele mai frumoase bibelouri" . în concluzie, un poem în care realitatea este interiorizată și apoi redată în imagini simple dar concentrate. | |