| + poem sub lună plină | Negru Alexandra [16.Mar.14 21:19] |
| îmi place cum ai descris atmosfera din crâșma cu orchestră: în prima strofă se urmărește ideea de ceremonie în care se tace ordonat și nimeni nu îndrăznește să deschidă rănile. aș scoate versul " un tunet profesional se izbea de porți" sau cel puțin aș înlocui profesional cu altceva, nu prea pare să se potrivească acolo. remarc însă versurile din ultima strofă pentru că sunt scrise cu hotărâre și fermitate, dar au și ceva extrem de delicat în formulare reușind să ridice valoarea textului :" e timpul să mă ridic să mă pierd în deșertul ăsta de asfalt să-mi caut printre neoane sudul mâinilor luna plină sub care aș scrie un poem udă, culcată la pământ". bravo:) | |
| = Multumesc | Sveduneac Carmen [17.Mar.14 06:27] |
| Am echilibrat imaginea tunetului profesional, multumesc de trecere si semn. | |
| = lună plină | Mihaela Roxana Boboc [18.Mar.14 21:48] |
| Remarc strofa de final, o combinație tulburătoare între vulnerabilitatea trăirii și forța exprimării. | |