| = Intuneric ce tese minciuna de adevar | razvan rachieriu [18.Feb.14 11:06] |
| Ne punem măștile când relaționăm unii cu alții, pentru a nu ni se vedea chipul real, schimonosit de ură, invidie, vanitate, și lăsăm umbrele să leviteze în cameră, iar în vârful simulacrelor, artificialității și falsității stă un corb imens, cu aripile lungi acoperind lumea, și creând un întuneric ce țese minciuna de adevăr și destrămând astfel reperele existențiale. Dacă în fiecare suflet și-ar avea sălaș un înger, toți la un loc ar genera cu aripile un vânt puternic care ar alunga întunericul. | |
| = Raspuns la "Intuneric ce tese minciuna de adevar"... | Ileana Popescu Bâldea [18.Feb.14 20:36] |
| Poemul meu sfarseste..."tiptil/tiptil/cu Amr Diab". Rolul sau incepe, insa, cu aceste cuvinte ale Dumneavoastra (ne punem mastile cand relationam unii cu altii...) sau cu cele nescrise ale celor care doar citesc. Indiferent de sentimentele induse -care pot fi sau nu exprimate, continuate printr-un act de creatie sau un comentariu - un poem, o pictura, o piesa muzicala, o sculptura sau doar o viziune, cand ajung sa genereze un ceva in suflet sau gand, inseamna ca si-au atins menirea. Asa am scris si eu acest poem. Dupa ce ultimul ton muzical al piesei "Instrumental" de Amr Diab s-a sfarsit. Multumesc frumos, domnule Razvan Rachieriu! | |