Comentariile membrilor:

+ Bune	Florentina-Loredana Dalian [08.Feb.14 15:52]
Am dorit să evidențiez aceste haiku-uri care, dincolo de rigoarea tehnică (deși, sincer, n-am stat să număr silabe, căci nu acestea dau frumusețea unui haiku), reușesc să transmită și să sensibilizeze, făcând uz, în general, de principiile de scriere a acestui gen de poezie. Experții în tehnica de scriere haiku și criticii experimentați ar avea probabil mai multe de spus. Eu prefer să mă umplu de "mireasma" lor. Felicitări!
=  Multumesc!	Cristina Oprea [08.Feb.14 17:43]
Multumesc mult pentru evidentiere! De obicei tin cont de regulile de scriere a unui haiku, aici am postat insa cateva mai "libere" sa zic asa...fiind si mai greu de incadrat intr-un anotimp... Vad ca haiku-urile nu-mi intra in atelier...ceea ce este o incurajare pentru mine... :) O sa mai postez...
=  despre poeme	Cristina Rusu [10.Dec.18 14:27]
Am vrut să intru și pe postarea anterioară, dar nu am avut timp să comentez atît de multe poeme ca să vezi unde ai greșit. Acum observ că ai postat ceva mai puține și vreau să îți atrag atenția la cîteva reguli de scriere al poemului nipon. Nu știu dacă acest volum l-ai scos și pe hîrtie, întrebarea mea este dacă ai dat poemele cuiva să arunce un ochi peste ele. Normal așa se face cînd scoți un volum și este necesar mai ales la ce văd în poemele de mai sus. La poemul unu ai primul vers rupt total de celelalte două versuri. Anotimpuri cu literă mare nu arată nimic, mai ales în contextul în care poemul haiku este atît de sărac și nu e necesară ieșirea în evidență cu nimic. Poemul haiku este axat pe realitate și undeva între anotimpuri nu există. Și chiar dacă, să zicem că printr-o metaforă ai vrut să spui că nu e nici vară nici toamnă, nu văd deloc legătura primului vers cu celelalte două. Ploaia acoperă niște goluri unde? Golurile alea ce sunt? Ai un gerunziu care nu ajută iar poemul nu arată nimic, poate ceva fantasmagoric. Eu nu știu ce ai vrut să spui în acest poem. Undeva între anotimpuri ploaia acoperă niște goluri. La al doilea poem înțeleg că s-a făcut schimb de ture și nu s-a spus nici un cuvînt. Nu este un poem frumos, ca să nu mai zic că nu are nimic de a face cu regulile unui poem haiku. Nu contemplare, nu frumusețe, nu meditație, nimic. Poem muncitoresc. La al treilea poem ai o imagine, saltul broaștei clatină stelele în lac. Imaginea salvează poemul și aici ai reușit să construiești bine. Poemul patru are primul vers rupt de celelalte. Luna plină nu are treabă cu pușculița, că e plină sau goală. Eu nu am înțeles nimic de ce e doar un singur ban acolo pe lună plină. Pe lună nouă sau pătrar sunt alți bani? Nu am înțeles ideea ta. Nu vreau să te supăr dar sunt sinceră cu tine. Referitor la construcția primului vers pot să îți spun că cineva mai avansat nu ar fi scris cer cu lună plină, că toată lumea știe că luna e pe cer. Aceeași greșeală și la poemul al cincilea. Ce treabă are orfanul premiant cu crăpătura și floarea de colț? Nu știi să construiești planurile. Orfanul are treabă cu școala, locul unde crește, profesorii, ceea ce vede zi de zi lîngă el, viața care pulsează. Floarea de colț este sus în vîrful muntelui și nu se completează cu orfanul tău premiant. Nu au legătură planurile poemului, ca noi cititorii să înțelegem ceva. La al șaselea la fel, ce treabă au bătrînii cu faptul că se lasă înserarea peste sălcii?. Așa puteam să scriu; cîinele aleargă și se lasă înserarea peste sălcii sau copiii fac orice și se lasă înserarea. Poate ai avut tu o idee, dar eu nu am înțeles nimic din poem. Poemul șapte cu între două lumi la fel ca între două anotimpuri. Poemul haiku reflectă ceva clar. Bunica nu mai este și noi avem amintiri cu ea dar trebuie redat frumos și duios. Nici tu și nici bunica nu sunteți între două lumi. Și nu am văzut la nimeni care scrie haiku să folosească așa des între două lumi, anotimpuri, două etc decît ceva real; între doi munți curge o apă, între două bănci este un caiet căzut, între două păreri cineva alege una etc. La ultimul ce să zic? Este o idee aici dar cu mai multă grijă ai fi putut construi un poem mai bun. Singurul poem de luat în calcul și care are imagine frumoasă este poemul al treilea. La restul mai ai de lucrat. Și la planuri. Ți-am scris acest comentariu ca sa te ajut. E greu de scris poem haiku. Dacă te vei strădui mai mult și te vei ține de regulile de bază poți face mici bijuterii în pagina ta. mult succes, bia
=  Raspuns...si multumiri	Cristina Oprea [09.Feb.14 20:45]
Buna Bia, multumesc mult ca te-ai oprit pe pagina mea si apreciez timpul acordat pentru a-mi studia poemele si a-mi trasmite comentariile tale. Sunt binevenite, pt ca inca sunt in scoala de haiku.. ;) Da, volumul va fi de maine si pe hartie, am participat cu el la concursul de volume in debut organizat de grupul Romanian Kukai - clasa mea de haiku... Cam toate poemele din volum au trecut prin concursul saptamanal si lunar al acestui grup si multe dintre ele au fost apreciate, punctate, comentate... Cele care nu au fost apreciate, le-am inclus totusi...pentru ca tin la ele...:) Am cerut o parere la dl Corneliu Traian Atanasiu, si nu mi-a exclus nici-un poem...chiar daca sunt sigura ca nu le-a apreciat la fel pe toate... Poti vedea cum o sa arate volumul aici: http://www.calameo.com/read/001193335bdd19b2cae59 Iti scriu si eu pe scurt ce a fost in mintea mea cand am scris poemele de mai sus: 1. De obicei cand gasesc cuvantul "anotimpurile" cu "A" stiu ca se face referire la muzica lui Vivaldi. In acelasi sens l-am folosit si eu aci.. Asteptam intr-o zi muzica la casetofonul din masina si asteptand sa se opreasca ploaia torentiala ca sa pot intra in bloc. Pentru ca intre piese se auzea doar ploaia...mi-a venit ideea...si cam asta am vrut sa transmit...ploaia acoperand la propriu gaurile din asfalt sau pamant...dar si pauzele dintre piesele muzicale... Vad ca e riscant... ca nu se prinde toata lumea... 2. schimbul de tura de obicei se face la un servici unde sunt 3 schimburi. Nu sunt prea veseli cei ce fac tura de noapte si odata cu zorile se intorc acasa...pe tacute..dupa o noapte nedormita... A doua imagine se leaga de prima, pentru ca si noaptea schimba tura cu ziua...fara cuvinte..."al caror sunet sa fie auzit" cum spune psalmistul in psalmul 19... 3. L-am compus cu gandul la haiku-ul lui Basho cu-a lui broasca celebra... Oricare dintre noi am fost prinsi de noapte la un moment dat facandu-ne temele.. dar a doua imagine al haiku-ului, cu broasca care cu acelasi salt banal intr-o anumita noapte senina clatina stelele oglindite in lac, ofera o altfel de lectie...de viata...apreciata si de participantii la concurs ce l-au ridicat pe primul loc... 4. Oricat de banal ar suna primul vers, este unul din poemele mele preferate.. :) Initial l-am trimis in concurs cu "iar luna plina". A luat mentiune din cate imi amintesc...dar a fost inteles gresit cel putin de comentatorul de servici...care s-a gandit la luna plina de munca...si asteptarea salariului... :) De aceea am ales sa introduc totusi si "cerul"... De ce-mi place? Imaginatie...de multe ori luna de pe cer seamana cu un "galben" (ban) imens in vechea noapte neagra...ce poate fi chiar pusculita... :) Dar...nu e metafora...sunt doua imagini complet diferite! 5. Din nou doua imagini diferite...un orfan...care in ciuda "stancilor" si "crapaturilor" din viata lui ajunge premiant, apreciat...ca o floare de colt...ce-si face loc incet dar sigur...si parca fiorul este cu atat mai mare cu cat gasim acea floare mai sus... 6. batranii garboviti - o imagine in paralel cu cea a salciilor la fel de aplecate ca si acei batranei...si nici inserarea nu este intamplator aleasa... a luat un loc III la concursul saptamanal.. 7. M-am gandit ca e cam abstracta ideea de "intre doua lumi" si am tot incercat sa gasesc altceva..dar nu am gasit. Si totusi a luat o mentiune...Am vrut sa transmit clar prin partea a doua ca era vorba de lumea celor vii si a celor morti. Fotografia fiind intre cele doua lumi...a mea si a bunicii de dincolo.. 8. A luat locul II tot la un concurs saptamanal, si imi place ca de asemeni sunt doua imagini...si abia la sfarsitul poemului se face legatura intre ele... eu, sau calatorul pe drumul lung in noapte...si cea cu trenul...ce se-ndreapta spre luna... care bine stim ca nu e chiar asa de aproape de noi... Oricum, participand saptamana de saptamana la concurs am observat ca este si mult subiectivism in aprecierea poemelor...pentru ca suntem asa de diferiti si ne plac lucrurile diferite... Ce ne facem atunci cand cineva ne lauda un poem si atunci cand altcineva il desfiinteaza? Luam din ambele pareri ce putem ca sa construim ceva si mai bun data viitoare... Si ploaia calda dar si cea rece au rolul de a uda pentru ca samanta sa creasca si...sa dea roade...mai devreme sau mai tarziu... Multumesc inca o data si te mai astept pe la mine! Mai ales ca sunt mai noua pe aici...
=  Poeme în stil haiku	Magdalena Dale [10.Feb.14 18:34]
Cristina, mă bucur foarte mult că îndrăgești lirica de inspirație niponă. Nu vreau să te dezamăgesc, dar cred că ar fi bine să cauți pe internet reguli despre ce înseamnă de fapt haiku. Uite doamna Jane Reichhold are un site unde a publicat câteva sfaturi legate de tehnica de a scrie haiku. De altfel articolul respectiv a fost publicat în revista Frogpond, revista Societății Americane de Haiku. Dacă pui pe google numele doamnei Reichhold și cuvântul haiku ajungi din primul link la pagina respectivă. Eu pun și aici linkul pe care îl poți accesa prin copy și past. De rog să mă scuzi dar nu știu să-l transform direct în link ca să-l poți accesa chiar de aici. http://www.ahapoetry.com/haiartjr.htm Dintre toți iubitorii liricii nipone americanii și în general anglo-saxonii sunt cei mai documentați deoarece mulți cunosc limba japoneză și unii chiar au petrecut ceva timp în Japonia. În concluzie, silabele nu au nicio importanță, desigur să nu existe depășiri grosolane ale numărului total de 11 silabe și să existe simetria scurt – lung – scurt. Dar cel mai important lucru este spiritul haiku…. Eu aceste poeme le-aș încadra la tristihuri in stil haiku, sau poeme în stil haiku, cum crezi că sună mai bine. Nu m-aș încumeta să le încadrez la haiku. Magdalena Dale
=  Mulțumesc pentru sugestie!	Cristina Oprea [10.Feb.14 20:49]
Vă mulțumesc mult pentru ca v-ați oprit pe pagina mea, pentru comentariu și articolul trimis... A fost un deliciu să-l citesc, să-mi reamintesc unele reguli...și nu mă pot abține să nu postez chiar aici câteva haiku-uri care mi-au plăcut în mod deosebit din cele expuse de autoare: a long journey some cherry petals begin to fall evening waves come into the cove one at a time wildflowers the early spring sunshine in my hand Revenind la mine, sigur că le putem numi și poeme în stil haiku...mai ales ținând cont că sunt încă la început... Dar, probabil dacă suntem foarte atenți la anumite reguli vom găsi chiar și la Basho, Shiki, Issa astfel de poeme...ce nu prea se încadrează in regulile respective...însă cine ar îndrăzni să le catalogheze astfel? :) Acum, eu aș putea să le schimb denumirea aici, dar prefer totuși să le las așa pentru că, le-am scris în cadrul unui concurs de haiku și senryu, le-am gândit și am sperat să iasă haiku-uri, și apoi chiar dna Jane Reichhold afirmă: "..the method is an answer, but never the complete answer of how to write a haiku." "In searching for these examples, I found so many more of my haiku which did not fit into any of these categories, which tells me there are surely many more techniques which are in use but are waiting for discovery, definition and naming. I stop here, hoping I have given you enough to pique your interest in the quest and new ways of exploring the miracles of haiku." Ceea ce eu cred că încurajează o atitudine de libertate în a scrie un haiku...și de a avea un stil propriu, poate chiar după reguli și tehnici care nu sunt expuse în articol, așa cum amintea că și Shiki a avut... E adevărat că "mai am multă mămăliguță de mâncat" :) dar, cum spunea cineva, nu doar scopul în sine contează ci și calea într-acolo... Aceste haiku-uri sunt într-un fel "pietre de aducere aminte" de pe drumul acesta, și ar fi ciudat (după părerea mea), să numesc o parte din ele haiku-uri și o altă parte "poeme în stil haiku"...plus că mi-ar fi greu să stau să le analizez pe fiecare în parte să le pot cataloga, iar părerea altora posibil că ar fi cam subiectivă...chiar unele din cele de mai sus fiind premiate la concursul săptămânal... Deci, cu tot respectul față de sugestia dv. prefer să le numesc "haiku-uri", chiar dacă unele sunt mai reușite, iar altele mai puțin reușite...după regulile și experiența fiecărui cititor în parte...
=  Cristina	Cristina Rusu [11.Feb.14 08:22]
Observ că și Magda a fost drăguță și a intrat cu un comentariu folositor pentru tine. A încercat la rîndul ei să te ghideze și să îți dea niște sfaturi. Nu știu cînd ai avut timp să îi studiezi pe marii maeștri de haiku (Basho, Shiki, Issa etc), a citi doar două, trei poeme de la unul sau altul nu înseamnă studiu. Celebrul profesor american David G. Lanoue (Xavier University of Louisiana), a studiat toată viața Issa și din ceea ce scrie el încă mai are de aprofundat. despre Jane Reichold, care are atîtea studii, cărți, articole, eseuri ce aș mai putea să spun, decît că e necesară o aprofundare. Cărțile bune de aprofundare haiku nu se găsesc ușor. Am observat de asemenea că de cînd ai început să comentezi tot scrii că ai luat premiul a, b etc. Aici este un site de poezie. Noi intrăm să comentăm poemele fără să ne intereseze ce premii se iau. Dacă am scrie și noi la fiecare haiku postat ce premii a luat nu ar mai fi important poemul în sine ci premiul, care stă cocoțat acolo. A scrie haiku înseamnă a contempla, a pune inima la bătaie și a lăsa rațiunea deoparte. Chiar tu ai spus singură în comentariu tău "plus că mi-ar fi greu să stau să le analizez pe fiecare în parte să le pot cataloga" - sînt ferm convinsă că nu știi să faci diferența între un poem haiku și unul în stil haiku, pentru că ar trebui să știi regulile. Nici eu și nici Magda nu dorim decît să încurajăm pe cei care vor să scrie haiku. Să îi încurajăm cu adevărat. Se observă din atitudinea ta această tentă de răspuns mult prea rațională, deși se vede clar că ai inima bună. Tocmai asta încerca Magda să îți spună despre spiritul haikuului. Trebuie să îl simți cu inima. Și cei mai buni matematicieni pot scrie poeme haiku foarte frumoase. Avem ca exemplu pe colega noastră Maria Tirenescu, care scrie haiku de zeci de ani și o face foarte bine. Dacă vrei să fii bună în ce faci încearcă să fii modestă, mai ales că scrii haiku. Nu te lăuda niciodată la nimeni cu ce premii ai luat și care este valoarea lor. Nu contează nici cel mai mare premiu, ci doar ca acel mic poem și imaginea lui să rămînă în inima cuiva care îl citește. Încearcă să cauți români care scriu haiku de zeci de ani. Sunt mulți, să știi și nu scriu aici numele lor pentru că nu vreau să uit pe vreunul și să nu îi acord respect. Citește multe poeme, sute, mii, ca să poți înțelege cu sufletul poemul haiku. Dacă te vei împrieteni cu oameni care au scos multe volume de-a lungul anilor vei putea învăța ceva. Și dacă ai luat calea asta trebuie să te ții strîns de ea, posibil că viața ta să fie mai frumoasă. Ceea ce ai încercat să îmi explici la poemul cu bătrînii gîrboviți și sălciile e clar ca am înțeles exact că te-ai referit la ideea de gîrbovire, dar eu nu văd sălciile așa pentru că aceasta este frumusețea lor. o salcie tînără sau chiar bătrînă nu poate fi niciodată gîrbovită, pentru că forma ei este aceeași. Dacă vei scrie slab nu va veni nimeni în pagina ta să spună ceva. Scrie bine și vei avea prieteni. Observ că nici un coleg de-al tău de la școala ta de haiku nu a intrat să te susțină sau să scrie ceva despre poemele tale. îți doresc mult succes, inspirație și inima mereu deschisă, bia
=  Bună Bia,	Cristina Oprea [11.Feb.14 13:49]
mulțumesc din nou pentru comentariul tău... Nu știu cum să mă exprim ca să nu fiu înțeleasă greșit...și să nu te supăr...prin "lipsa mea de modestie".. Apreciez dorința oricui de a mă încuraja, dar aș vrea sa te rog să te pui puțin în locul meu...recitind mesajele de "încurajare" de mai sus... "Singurul poem de luat în calcul și care are imagine frumoasă este poemul al treilea. La restul mai ai de lucrat. Și la planuri. Sînt ferm convinsă că nu știi să faci diferența între un poem haiku și unul în stil haiku, pentru că ar trebui să știi regulile. Dacă vei scrie slab nu va veni nimeni în pagina ta să spună ceva. Scrie bine și vei avea prieteni." (Cristina Rusu) Cât de mult te-ar încuraja pe tine astfel de rânduri? Și eu tot din inimă am răspuns, amintind premiile pentru că au fost o reală stimulare pentru mine de a continua să învăț și să scriu haiku-uri...o încurajare din partea colegilor mei care m-au votat și sprijinit în felul respectiv...(și care nu știu încă de contul meu de pe agonia...pentru că abia ce mi l-am făcut...dar o să le spun... ;) ) Oricum, doresc să vă asigur că eu continui să studiez despre haiku, să citesc reguli și poeme și să exersez...cu atât mai mult după aceste discuții... Nu-mi fac un scop din asta, dar sper ca în curând să ajung să scriu și haiku-uri care să se ridice la înălțimea experienței și studiului vostru...și al altora.. Vă rog numai, să mai aveți puțintică răbdare... Și apoi, am postat și alte poeme pe lângă acestea...nu găsiți chiar nici-un haiku printre ele?
=  Yes... but...	Magdalena Dale [11.Feb.14 13:36]
Discuții despre cum se scrie haiku și mai ales cum poate fi adaptat acest micropoem la vremurile moderne se poartă și părerile uneori converg alteori nu. Asta este ca și cum ai merge la doctor pentru o problemă și cea mai bună metodă de rezolvare este să consulți de fapt mai mulți doctori ca apoi să tragi o concluzie. Eu am dat un exemplu, dar în general în Societățile de Haiku de oriunde se scriu și se analizează aceste lucruri. Întâmplător chiar pentru următorul număr al revistei Haiku a Societății Române de Haiku scriu o recenzie a revistei Frogpond primită la redacție, ca schimb de experiență. Revista Frogpond este revista Societății Americane de Haiku (HSA). În revistă am găsit multe eseuri despre cum se scrie haiku. Foarte interesante puncte de vedere, plecând de la a privi haikuul ca un obiect de artă astfel ca cititorul să-l poată privi și analiza din toate părțile până la un eseu scris de Jeff Robbins, Fukuika, Japan asistat de Sakata Shoko, Fukuoka, care analizează poemele în lanț scrise de Basho, de la care de fapt a plecat haikuul. În eseu se vorbește în special despre tsue-ku ”following verses” care spune autorul că sunt mai puțin cunoscute în afara Japoniei. Dar ca să fim mai aproape de ”sursă” cu informațiile este bine să ne înscriem în World Haiku Association condusă de Banya Natsuishi din Tokio. La noi în revista Societății Române de Haiku sunt publicate și eseuri despre cum se scrie haiku care apoi sunt discutate la cenaclu. Anul trecut a venit în vizită la București Charles Trumbul care a fost editorul principal al revistei Frogpond mulți ani. Au fost discuții foarte interesante despre haiku. Cum spuneam și anterior pe ei nu-i interesează dacă sunt 11 sau 13 silabe ci spiritul haiku. Din discuția cu Charles Trumbul a reieșit că pentru ei spiritul haiku înseamnă în primul rând existența a două planuri rupte prin kireji. Ne-a spus că în viziunea dânsului la noi haikuurile au prea multe figuri de stil și nu asta se caută în haiku. Pentru dânsul haikuul este o poezie filosofică. Dar cum să scrii poezie fără instrumentele poeziei ? Ei aici este marea greutate. Basho spunea că dacă ai scris un haiku adevărat într-o viață trebuie să te declari mulțumit. În privința subiectivității ai dreptate. De exemplu eu nu sunt chiar încântată de celebrul hokku al lui Basho cu broasca. Dar, asta nu înseamnă că nu este haiku! S-au scris multe pagini despre cum am putea interpreta acest haiku, pentru că în cele din urmă asta contează cu ce rămâi după ce citești un haiku, dacă transmite ceva pe care să-l porți în suflet și în minte, să-ți creeze o anumită stare care devine în cele din urmă un modus vivendi. Haikuul meu preferat este cel scris de Issa: It’s a dewdrop world surely it is… yes… but… Kobayashi Issa Translated by David G Lanoue În lume sunt două școli importante de haiku, cea a lui Banya Natssuishi cu sediul în Tokio și cea a lui Susumu Takiguchi cu sediul la Londra. Dacă pui pe google numele lui Susumu Takiguchi ai să găsești revista World Haiku Review. Mi se pare că are și o secțiune pentru începători. Dacă iubești natura și haikuul înscrie-te acolo. Participă la discuții și vezi că lumea haikuului este în continuă schimbare. Dacă ar mai fi trăit Florin Vasiliu (întemeietorul Societății Române de Haiku) probabil că și-ar fi revizuit unele concepții în lumina noilor informații sosite din Japonia. Cel puțin așa spun cei care au colaborat foarte mult cu dânsul și au scris cărți împreună. Și eu am scris o carte de haiku. Mi-am permis să le numesc haiku deoarece multe au trecut testul unor concursuri importante sau au fost publicate în antologii de haiku prestigioase. Am avut onoarea chiar ca un haiku sa-mi fie trecut pe copertau patru a unei antologii americane de prestigiu: Ambrosia Fierce blizzard frozen flowers on the glass… your hot breath L-am scris direct în engleză pentru că este mai ușor și muzicalitatea lui care are și ea efectul ei este intraductibilă. Traducând în română se pierde mult… Am învățat și eu cu timpul citind și abonându-mă la newsletter acolo unde am crezut că am ceva de învățat. Un poem mic care cuprinde o lume întreagă și tot timpul mai descoperi ceva, dar de fapt calea pe care mergi pentru a cunoaște este minunată, sau cel puțin pentru mine …. Când am scris cartea de haiku am analizat fiecare poem în parte. Nu am fost cu adevărat mulțumită decât de câteva, dar m-am gândit că dacă analizez prea mult nu mai scot nicio carte de haiku. Acum m-am axat pe poemul tanka. Este mai poezie și cred că îl ”simt” mai bine. Sunt sigură că ai talent și poți să scrii foarte bine, doar că poate ar mai trebui un pic mai multă răbdare și informarea actualizată. Orice început este greu, dar cu atât mai mult satisfacția este mai mare. Te rog să nu te superi. Aici este un site de poezie, sunt discuții ca în cadrul unui cenaclu din care încercăm să învățăm unii de la alții din dragoste pentru cuvântul scris. Eu am vrut doar să-ți deschid porțile spre cunoaștere, așa cum la început mi le-a deschis și mie altcineva. Am început să scriu haiku pe acest site datorită doamnei Maria Tirenescu căreia îi sunt recunoscătoare pentru că a fost prima ușă pe care mi-a deschis-o spre o lume minunată. Am să-mi permit ca în titlul să pun ultimul vers din haikuul lui Issa care în acest caz mi se pare că se potrivește foarte bine. Magdalena Dale
=  Multumesc din nou...	Cristina Oprea [11.Feb.14 15:59]
Apreciez comentariul dv. bogat și experiențele personale împărtășite cu mine...sunt informații prețioase... Mult succes și inspirație în continuare!
=  impresie	Corneliu Traian Atanasiu [12.Feb.14 11:54]
între Anotimpuri - acoperind golurile ropotul ploii La poemul unu ai primul vers rupt total de celelalte două versuri. Anotimpuri cu literă mare nu arată nimic, mai ales în contextul în care poemul haiku este atît de sărac și nu e necesară ieșirea în evidență cu nimic. Poemul haiku este axat pe realitate și undeva între anotimpuri nu există. Și chiar dacă, să zicem că printr-o metaforă ai vrut să spui că nu e nici vară nici toamnă, nu văd deloc legătura primului vers cu celelalte două. Ploaia acoperă niște goluri unde? Golurile alea ce sunt? Ai un gerunziu care nu ajută iar poemul nu arată nimic, poate ceva fantasmagoric. Eu nu știu ce ai vrut să spui în acest poem. Undeva între anotimpuri ploaia acoperă niște goluri. Încerc să înțeleg cu adevărat poemul, citindu-l empatic, așa cum merită. Anotimpuri cu majusculă înseamnă, pentru un cititor versat de haiku, un titlu al unei compoziții muzicale de Vivaldi în genere destul de cunoscută. Între Anotimpuri înseamnă între părțile compoziției. În pauzele dintre ele. Un poem atît de scurt este unul eliptic, dar deschis la cooperarea binevoitoare a cititorului care trebuie să închipuie singur, din micile fragmente ale textului, contextul înscenării. Poemul nu spune unde se petrec lucrurile, dar cititorul își poate închipui lesne că ascultă muzică undeva unde, în pauze, se aude ropotul ploii. Unde? Sub acoperișul unei mansarde, într-un autoturism, sub copertina unei stații, așteptînd un mijloc de transport. Succesiunea dintre episoadele muzicale și cele pluviale este aceea care dă înțelesul secund, alegoric al poemului. Golurile aparente, discontinuitatea între părțile compoziției, sînt de fapt suplinite de muzica ploii. Ploaia este fondul indiferent, tumultul timpului, pe care se reliefează mai bine diferența dintre anotimpuri. Tehnic vorbind, gerunziul este un mod impersonal care este folosit cu predilecție pentru a crea un efect de ambiguitate în ce privește agentul unei acțiuni. În cazul de față, ploaia este oricum impersonală, dar gîndurile și emoția umană pare și ea una a unei conștiințe care și-a pierdut individualitatea.
=  Poeme bune	Dan Norea [12.Feb.14 13:12]
Cristina, poemele își merită steaua. Preferatele mele sunt 1, 3, 4, 5, 6 și 8. Conform regulilor juxtapunerii, cele două planuri trebuie să pară independente. Poemele tale respectă regula pentru că, dacă le citești în viteză, fragmentul și expresia (conform Weiss) par independente. Dar dacă citim mai atenți, ce constatăm? În poemul nr. 6, bătrânii și sălciile sunt la fel de aplecați. E drept, din motive diferite. Alt element care apropie cele două planuri: înserarea. La bătrâni e vorba de apusul vieții. Iată cum, la o lectură mai atentă, sălciile în lumina caldă a înserării îți pot sugera doi bătrâni gârboviți, care stau pe malul lacului și (își) așteaptă apusul. În poemul nr. 5, planul cu floarea de colț apărută nu într-o glastră sau seră, ci printre crăpături de stânci, începe să aibă legătură la o lectură atentă cu celălalt plan, orfanul premiant. Cristina, nu fi supărată, asta e soarta noilor veniți pe agonia. Sunt convins că dacă cineva culege câteva poeme mai puțin cunoscute ale lui Basho sau Issa și le postează aici sub numele de Pompiliu Costinescu, poemele vor fi catalogate ca tristihuri în stil haiku, iar Pompiliu va primi instantaneu lecții despre cum se scrie un poem bun. Și va fi trimis să îi citească pe Basho și pe Issa.
=  Multumiri...	Cristina Oprea [12.Feb.14 18:37]
Vă mulțumesc mult la amândoi pentru vizită, pentru comentariile la poeme și pentru impresii! Dan, nu sunt supărată deloc...am fost doar puțin surprinsă... Cum am scris și mai sus, atât ploaia caldă cât și cea rece face bine...în cantități potrivite... Provocarea ce am luat-o pentru mine este sa încerc să scriu poeme mai meditative...nu așa de "raționale" ca până acum... Deși...mă gândesc...dacă astea nu prea au fost înțelese...cine le va înțelege pe celelalte? Sau poate asta e și ideea cu "haiku-urile adevărate"? să tot stai să meditezi la ele? Nu promit, dar încerc..să vedem ce-o ieși...fiți atenți la următorul concurs! ;)
=  Pe scurt	Gârda Petru Ioan [12.Feb.14 18:57]
N-am genorozitatea antevorbitorilor mei de a scrie sute de rânduri. Vreau doar să spun că toată lumea are dreptate, din moment ce toată lumea are bune intenții. Mă bucur că frecventezi(?) Sakura și sper să ne întâlnim acolo pentru a învăța (și) unul de la celălat. Cu condiția ca serile de haiku să nu fie programate marțea sau joia. Mult succes!
=  Arigato..	Cristina Oprea [12.Feb.14 20:00]
Mulțumesc! La Sakura am fost destul de des cât am locuit la Cluj, dar la Cenaclul de Haiku o singură dată, acum doi ani...și sigur nu erați...poate pentru că era într-o zi de marți... :) L-am întâlnit atunci pe dl.Costea și dl.Radu. Nu am mai reușit să ajung apoi... Dar o să vă anunț când mai merg la Cluj, mi-ar face plăcere să vă cunosc... Aveam în plan să ajung chiar săptămâna asta...toată săptămâna...dar am amânat...