| = Felicitări! | Dorina Șișu [21.Dec.13 15:22] |
| Excelente fotografiile și prezentarea! Felicitări tuturor autorilor! Felicitări Cristina Rusu pentru această acțiune! Gândurile autorilor se împletesc minunat cu pământul și datina acestor locuri! Felicitări!!! | |
| = ”Prin Bucovina spre tărîmul huțulilor...” | Alice Diana Boboc [21.Dec.13 16:02] |
| Comori de pe pamanturi strabune descoperite prin cuvinte și prin anotimpuri... O inlantuire de versuri si imagini imbinate cu maiestrie! Felicitari, Bia, atat pentru initiativa acestui proiect, cat si pentru realizarea sa! Felicitari autorilor pentru inspiratie! | |
| = huțulii din Bucovina | Cristina Rusu [21.Dec.13 19:22] |
| Se știe despre frumusețea Bucovinei și a mănăstirilor din zonă. Despre huțuli nu se știu prea multe și de aceea m-am gîndit ca tema de Crăciun să fie despre huțuli și să arate cîte ceva despre această zonă și acești oameni care trăiesc și acum fiind păstrători ai tradițiilor rămase de la bunii lor. Am fost de mai multe ori la Vatra Moldoviței, o prietenă de-a mea era chiar de acolo. Avea casa peste rîul Moldova și peisajul îți tăia respirația. Prima dată cînd am mers acolo era iarnă și țin minte de tradițiile din acel loc. Am rămas profund impresionată de zonă. Muntele pleca abrupt chiar de peste drum. Mirosea puternic a rășină și aerul era rece. Am mers și vara în zonă și am băut apă rece de la un izvor care era chiar în drum, cobora din munte. Casa prietenei mele era din lemn, bîrne groase și un acoperiș cum nu mai văzusem pînă atunci. Casa avea cca o sută de ani dar la prima vedere nu părea. Nu înțelegeam nimic din ce vorbea bunica prietenei mele, era în grai huțul. Prietena mea îmi traducea. Atunci mi s-a părut o lume fantastică. Era parcă de poveste. Mi-a rămas întipărită în minte prima iarnă petrecută în zonă. Cînd am auzit că Marian locuiește la Benia l'am rugat să ne dea fotografii pentru lucru. Nu știu ce aș face dacă aș locui acolo. Cred că aș cutreiera munții în lung și în lat. Este un ținut de poveste și Marian mi-a povestit multe despre satul lui și împrejurimi. Îi mulțumesc pentru fotografii. Îmi plac mult pentru că sînt autentice și calde. Acolo e acasă pentru el. Pisica din poze Mițu este a lui. Și casa lui este fotografiată dar m-a rugat să nu o evidențiez. Îmi povestește ziua cînd vorbim pe unde mai cutreieră, unde mai face poze, ce mai face pe lîngă casă. Acolo este mult mai frig și mereu îl întreb cîte grade sînt. Avea o poză și cu cățelul lui Tarzan, tare frumoasă dar nu am mai luat-o aici. Mă bucur că ați venit cu poeme atît de potrivite pe imagini. Vă mulțumesc că ați intrat în această lume a muntenilor huțuli. Alice și Diana mulțumim de comentarii. Crăciun fericit! cu prietenie, Bia | |
| = să ne bucurăm... | Valeriu D.G. Barbu [21.Dec.13 20:11] |
Bucovina, ca oricare alt ,,colț de rai,, de pe pământurile noastre strămoșești, este o valoare care își duce veșnicia cu smerenie și suferință înălțătoare, cu tainele ei și mai ales oamenii săi care sunt binecuvântați să aibă rădăcinile acolo. Valorile nu trebuiesc salvate, ci noi să ne salvăm de la sărăcirea spiritului ignorându-le, preferând nimicurile, artificialul, rătăcirile… Bucovina va exista cu sau fără aceste fotografii și gânduri, chiar și strânse în armonie. Diferența este că va exista fără noi, fără a primi împărtășirea sublimului acelor ținuturi. Aici este cheia acestei postări Cristina, ne apropie de rai, fie și numai cu câteva imagini-pași!... Revăzând acest ansamblu, cu toate că acolo este mai frig decât aici la Roma, am simțit un soi de stranie căldură. Este atât de frumos încât îmi crește nevoia să-mi fac o casă acolo… Fiind vremea colindelor, iată, în loc să mișc inutilul trup și să colind lumea cu vestea bună, mă colindă prin imagini Bucovina, mă colindă acei oameni de acolo… Mă colindă acest împreună care nu are nevoie de cuvinte de laudă, este prea frumos la Bucovina ca să mai poată da loc bietelor cuvinte… Dacă ținutul este la marginea sublimului, oamenii care se nasc și trăiesc în el nu pot fi decât fiii sublimului… Nouă, celorlalți, nehuțani fiind dar înfrățiți ancestral, ne rămâne doar să ne bucurăm, fie și numai pentru o clipă, privind prin această ,,fereastră,, veșnicia… Vă doresc tuturor, Cristinei Rusu și agoniștilor, huțanilor, românilor, pământenilor… un călduros Crăciun cu pace creștinească, sănătate și trezie… | |
| = Huțulii - unul din cele mai vechi neamuri din Europa | Marian C Ghilea [21.Dec.13 21:25] |
| Sunt onorat și fericit că Bia a ales ca temă pentru colaborare această zonă din inima Bucovinei din care mă trag și eu. A muncit mult să facă o prezentare detaliată a huțulilor și nu pot decât să o felicit pentru rezultat. Poemele, ca întotdeauna, sunt reușite și foarte reușite, atât în stil clasic (sau aproape clasic) nipon cât și sub formă liberă. Din cei peste o sută de mii de huțuli care trăiesc în lume ziua de astăzi, majoritatea locuiesc în Ucraina. România probabil mai are undeva între 10-20 de mii de oameni care se consideră parte din acest trib de munte. Ca orice popor mic, neamul huțulilor e în pericol să își piardă limba și cultura. În România, limba română șterge graiul huțul iar în Ucraina acesta este ucrainizat. Chiar dacă huțula poate fi considerată un dialect ucrainean, între cele două limbi există și diferențe notabile de vocabular și accent și ar fi păcat ca ele să se piardă. Nu am mai lucrat nici eu, nici prietenii mei, de ceva vreme, la dicționarul huțul, dar sper ca să reușesc să mă mai ocup puțin de el în viitorul apropiat. Ce s-ar mai putea spune despre huțuli? Steve Coon Carleton îi menționează în cartea sa publicată la Harvard în anul 1939 - "Rasele Europei" și precizează că deși aceștia vorbesc o limbă slavă, din punct de vedere antropologic nu sunt slavi ci aparțin rasei pure albe alpine, specifică Europei Centrale. Unele cercetări genetice mai recente sugerează concluzii similare. Huțulii au ocupat Carpații Nordici din cele mai vechi timpuri și sunt tentat să cred că ar putea fi urmași a unei ramuri a dacilor costoboci din perioada antică. Viitorul ne va arăta unde este adevărul. Până atunci, răspunsul la întrebarea "Cine sunt huțulii?" rămâne ambiguu. Am mai scris în trecut pe Agonia texte despre huțuli (mai sunt și acum pe pagina mea de proză), în care am încercat să redau cât mai viu această lume din inima Bucovinei, în mijlocul căreia am crescut. Una din ele a fost publicată și în "Nord Literar". Fotografiile folosite au fost făcute în perioada 1998-2013. Am încercat să imortalizez în ele în primul rând natura de vis de aici și ce am simțit trăind aici. Din păcate poluarea și tăierea abuzivă a pădurilor începe să își facă simțite primele efecte chiar și în satul meu iar viitorul e puțin cam sumbru. | |
| = Slevei Razdvo - Crăciun binecuvîntat | Cristina Rusu [22.Dec.13 09:18] |
| Valeriu, Cu adevărat ar trebui să ne îngrijim să nu sărăcim în spirit. Cu cît sufletul nostru este mai sărac în daruri spirituale cu atît și acțiunile noastre nu mai au acea lumină în duh. Mulțumim de semnul lăsat. Și dacă la pensie te retragi în acea zonă am să vin la tine în vizită. Marian, Mulțumesc pentru fotografii și informații. Și cel mai tare îți mulțumesc pentru că ai acceptat să ne dai din albumul familiei poza bunicilor. Foarte frumoasă această poză și cred că ții la ea. Ai crescut într-un colț de rai și pentru tine, acasă este toată această frumusețe din jurul tău. Pentru alții, acasă este undeva în fața blocului în parc. Este o imensă diferență. Noi am lucrat multe proiecte împreună și de prin toate locurile pe unde ai umblat ne-ai adus fotografii și informații. Tu rămîi un călător. Și dacă vei ajunge și în Tibet așa cum îți dorești o să lucrăm ceva extraordinar. Dorina, te rog să mă ierți că ți-am scris numele greșit mai sus. Pe Alice o mai cheamă și Diana și fiind concentrată la huțuli te-am încurcat. Sărbători fericite. Cu prietenie, Bia | |
| = Prin Bucovina | Mihaela Roxana Boboc [22.Dec.13 22:04] |
| A ieșit foarte frumos acest grupaj de poezii. Se simte emoția. Documentarul de la sfârșitul poemelor mi s-a părut fascinant. Fotografiile dezvăluie sensibilitatea autorului. Felicitări, Marian Ghilea, pentru povestea din spatele lor! Cristina, eu ți-am spus și cu alte ocazii, pentru mine ești omul frumos. Să nu te pierzi! | |
| = lumina ivorie | Cristina Rusu [23.Dec.13 12:33] |
| Tu scrii frumos poem de dragoste. Mi-a plăcut poemul tău. Mulțumim pentru participare și comentariu. Uite că în acest fel se mai află și despre huțuli, referințele din subsol ne transportă oarecum în această lume a lor. Crăciun fericit Mihaela! Cu prietenie, Bia | |
| = Prin Bucovina | Mihaela Roxana Boboc [23.Dec.13 22:05] |
| A ieșit foarte frumos acest grupaj de poezii. Se simte emoția. Documentarul de la sfârșitul poemelor mi s-a părut fascinant. Fotografiile dezvăluie sensibilitatea autorului. Felicitări, Marian Ghilea, pentru povestea din spatele lor! Cristina, eu ți-am spus și cu alte ocazii, pentru mine ești omul frumos. Să nu te pierzi! | |
| = etnografie în versuri și imagini... | Adriana Marilena Stroilescu [08.Jan.14 13:28] |
| Fiecare fotografie, fiecare poem, toate lucrate cu minuțiozitate după puterile fiecăruia, pot fi demne de finețea și expresivitatea filigranului. Un colaj bine realizat din toate punctele de vedere: text, imagini, referințe documentare, un colaj care înseamnă muncă și dăruire, seriozitate și emoție artistică, un colaj care mă duce cu gândul la ceea ce spune Dan Puric într-una dintre cărțile sale ,, omul frumos din România este acela care, cu discreție, respinge toate încercările de schilodire a sufletului care vin asupra neamului nostru ,, Vouă, oameni frumoși pe care vă regăsesc aici, plecăciune cu mâna pe inimă! | |
| = mulțumim Adriana | Cristina Rusu [30.Jan.14 14:34] |
| ..că ai fost cu noi, că ai scris din inimă, că ai lăsat aceste cuvinte. peste mărul din toamna ta au venit și ninsorile. cu prietenie, bia | |