| = ecoul... culorilor | Valeriu D.G. Barbu [23.Nov.13 17:03] |
| sincer, abia acum văd minunile Danei Ștefan, prezentate astfel, mă tem că orice cuvânt printre... chiar foarte frumos împletit, pălește față de beția și armonia de culoare felicit cu inima pe Dana, mulțumesc ție Bia pentru moment și prilej de a mă înveli în aceste culori și de a bolmoji niscai vorbe... și știi ce, cuțitul Danei încă-mi joacă sub pleoape...! | |
| + felicitări, | Ottilia Ardeleanu [23.Nov.13 17:28] |
| Dana Ștefan, pentru delicatețea cu care imortalizezi culorile pe pânză și le dai forme atât de armonioase: flori, grădini, ape, anotimpuri. ce poate fi mai frumos decât faptul că aceste tablouri au inspirat atâția autori, într-un mod atât de elegant, aproape desăvârșit?! este un adevărat spectacol de culori ce se întâmplă aici. original. demonstrând un suflet tânăr și în același timp matur. permite-mi, Dana, să ofer o stea picturilor tale. Cristina, ca întotdeauna, admir munca ta elaborată, în spirit de echipă. te felicit pentru ceea ce realizezi! Felicitări tuturor autorilor pentru apropierea sufletului lor poetic de sufletul de pictor al Danei! îngemănare divină. frumos, frumos! | |
| = cel de-al treilea cer | Cristina Rusu [23.Nov.13 17:48] |
| Valeriu, mă bucur că ai venit cu noi. ți-am dat special aceste două tablouri din peisajul Italiei pentru că momentan ești de prin părțile locului. tu erai potrivit să lucrezi pe această temă Ottilia, foarte frumos ai ales tu ca ambele poeme să aibă același titlu. adevărul este că pictura cu numele "Cel de-al treilea cer" are culori puternice și e bine legată de grădinile lui Monet și de cadîne, catifele mătăsuri. mulțumim că ai fost cu noi. cu prietenie, Bia | |
| = O postare de mătase florală | Alice Diana Boboc [23.Nov.13 20:58] |
| O călătorie printre culori și cuvinte, un lanț floral în care culorile și cuvintele alcătuiesc adevărate imagini de mătase... Superbă postare! Felicitări Bia pentru inițiativa ta, felicitări participanților la acest lanț al poeziei, felicitari Danei pentru picturile sale! | |
| + Cristina Rusu - existenta floare | Nache Mamier Angela [24.Nov.13 10:38] |
| Un lant floral înconjurând un lant de cuvinte ,la fel de înmiresmate de sensuri înaripate,de la un poem la altul. Dana Stefan este o artista sensibila ,florile devin sub penelul sau obiecte simbolice .Are curajul de a reinterpreta limbajul rozelor,flori indigene,utilizate înca de pe vremea romanilor ...Artista parcurge cu fervoare secole de arta florala ,multitudinea de sensuri si aduce contributia sa eleganta neoromantica,voluptoasa ,postimpresionista . Autorii,reuniti de Cristina Rusu ,cu maiestria sa discreta,aduc un omagiu delicat acestei splendori efemere a florilor,care sunt la fel de fragile si frumoase ca existenta umana | |
| = La belle fleur, la rose | Cristina Rusu [24.Nov.13 11:07] |
| Alice, ai venit cu un poem ingrijit un "cocktail de culori" pe care l-ai întrepătruns în firele vieții. "Pătratul pămîntului", acest titlu la fel de interesant a reușit să te inspire. mulțumesc pentru participare. Angela, am ales să te pun prima în lanț pentru că ești prietena Danei, una chiar foarte apropiată și am vrut ca acest semn de prietenie să deschidă lanțul de poeme și să bucure deopotrivă, și nu în ultimul rînd pentru poemul tău care s-a împletit atît de bine cu tablourile ei. mulțumim pentru bucuria împărțită și lumina dăruită. cu prietenie, Bia | |
| = omagiu prieteniei | Doru Emanuel Iconar [24.Nov.13 11:30] |
| Încep prin a cere iertare pentru scurtimea comentariului, dar dacă liceul e supraaglomerat, viața de student cere eforturi îndoite, mai ales într-o țară străină. De aceea și absența mea din acest lanț al prieteniei și frumuseții. Sper că următorul să apară într-un moment care să-mi permită să particip. Toți participanți merită felicitări, știu cât de greu te mulezi pe o temă dată, câtă muncă ascunde frumusețea acestui lanț. Impropriu numit astfel, ceea ce am construit aici, datorită eforturilor răbdătoarei Cristina Rus, e o casă a prieteniei. Am remarcat mai multe poeme însă pentru simplitate, pentru generalul temelor abordate, steluța mea merge la d-na Magdalena Dale. Deosebite mi se pare și ultima parte a poemului a d-nei Tincuța Bernevic: "florile mă țineau lângă tine ca niște cuvinte vrăjite se făcuse demult iarnă dar ele sfidau anotimpul pe umerii tăi era grădina mea secretă" Mi-a atras atenția poemul "Rozariu" al d-nei Adriana Marilena Simionescu, la prietenul Nicolae Tomescu evidențiez partea a doua a poemului: "Gerul a oprit orice freamăt în codru nu-i nimeni prin prejmă doar lupii hălăduiesc ascunși de bezna nopții" de actualitate tema din versurile d-lui Valeriu Barbu: "sub măști inițial erau oameni în oameni acum se ascund adânc măștile starea de Veneția este pretutindeni" ........ Printre tablouri, greu să cerni, le iau deci pe toate. Doru Emanuel | |
| = ,,violetele din munți au sfărâmat stâncile,, | Adriana Marilena Stroilescu [24.Nov.13 12:47] |
| Fiecare tablou este el însuși un poem. Mătasea culorilor și trena foșnitoare a cuvintelor fac din acest lanț poetic un altfel de timp, un timp care pare a fi alcătuit numai din duminici: finețea și eleganța picturilor, sensibilitatea și suplețea versurilor, ne plimbă prin grădini cu parfum de poveste în care pentru o clipă cu toți devenim personajele unei lumi cu mult mai frumoase decât realitatea atât de anostă uneori a cotidianului. Precum spunea Voltaire ,,toate artele sunt surori, fiecare aruncă o lumină asupra celorlalte,, Mulțumesc Dana, mulțumesc Bia, mulțumesc dragi colegi. Ce bine că suntem! | |
| = Rozariu | Cristina Rusu [24.Nov.13 13:14] |
| Doru, știu că nu ai avut timp să vii cu noi dar tu ai fost alături de noi în multe proiecte și îți mulțumim. despre poemele pe care tu le-ai bifat să știi că ele au atras atenția. Tincuței i-am scris pe email cînd a trimis poemul că a fost foarte inspirată. cu Adriana la fel, și ea a fost într-o pasă bună. iar pe Nicolae l-am lăudat pe email pentru poemul tanka. Magda a scris două poeme tanka ca la carte și chiar expresive, nu e nevoie aici de spus ceva în plus. Mai sînt de bifat poeme și o să vorbesc despre ele și în alte comentarii. mulțumim pentru comentariu Adriana, ai fost inspirată și probabil liniștită cînd ai scris poemele. sînt foarte bine pliate pe tablouri. te felicit și îți doresc putere de muncă și Doamne ferește să nu te lași copleșită de idei sumbre și să nu vrei să mai scrii. tu ai încercat și poem nipon. lupta trebuie dusă pînă la capăt draga mea și nu trebuie să te conving eu că poezia este prea cuprinsă în toată viața noastră ca să nu dăm curs continuității. vă mulțumesc. cu prietenie, bia | |
| = Felicitări tuturor! | Gârda Petru Ioan [24.Nov.13 15:11] |
| You are the poets, apropo de proiectul lui Michael Jackson. | |
| = Om bun | Chitul Grigore [24.Nov.13 17:29] |
| Mulțumim, Dana Ștefan, pentru că ne-ai dat prilejul să ne învârtim printre aceste tablouri minunate. Mulțumim, Cristina Rusu, pentru efortul tău de a mobiliza, din nou, atâția participanți, care s-au straduit din răsputeri să scrie poeme care să rezoneze cu imaginile și culorile picturilor, imaginându-și fiecare că se plimbă prin grădinile lui Monet... | |
| = peste trandafiri.. | Cristina Rusu [24.Nov.13 17:57] |
| Ioan, mulțumim pentru trecerea ta și pentru răbdarea care ai avut-o să citești poemele. Grigore, ai venit cu două poeme haiku bune, m-am oprit în special la primul poem care are o imagine deosebită. acea lumină caldă care învăluie totul și parcă doar o umbră firavă vine să accentueze această linie a trandafirilor. poemul al doilea este trist dar te-ai legat de numele tabloului și această ultimă întîlnire a lăsat amintirea teilor înfloriți. mulțumim că ai fost cu noi cu prietenie, bia | |
| = Nerostitele cuvinte | Magdalena Dale [24.Nov.13 18:19] |
| Fiecare tabloul al Danei Ștefan este un poem în sine. Un poem fără cuvinte. Acesta este primul gând pe care l-am avut când am văzut tablourile. Le-am purtat cu mine și am încercat să descopăr cuvintele ascunse în tușele de culoare. Mulțumesc mult lui Doru Iconar pentru steluța virtuală. Acest poem în lanț este un periplu printre culori, flori și anotimpuri. Într-un buchet de poeme oare care floare să o aleg? Este aproape imposibil. Toate îmi plac și citindu-le altă coardă a sufletului vibrează alcătuind o armonie care înfrumusețează clipele. ”Fiecare floare e o amintire” spune Nuța Crăciun autoarea unuia dintre poemele pe care le-am luat cu mine în camera de visare. dacă am putea înțelege o floare am putea trăi în taină într-o formă de vis superioară Este anotimpul căderii. Frunzele cad una câte una, păsările pleacă, lumina devine mai puțin generoasă… Poemul Dorinei Șișu este un alt poem pentru camera mea de visare. apoi vine vremea căderii una câte una privesc o petală căzută și mă întreb de câte zile o aștept căderea o doare? ca un mănunchi de flori îmi este gândul cu timpul voi rămâne fără trupul meu așteaptă momentul căderii și atunci pământul se va întreba de durere Sunt gânduri poetice în care parcă m-am întrupat în acest anotimp al căderii... Poemul tanka scris de Marian Ghilea are toate caracteristicile unui poem de inspirație niponă de acest gen. Două planuri și pivotul care face legătura între ele. Imaginile poetice se armonizează foarte bine fără să fie ceva forțat sau strident. Mulțumesc Biei pentru prilejul de a fi din nou printre prieteni. Mă bucur să fiu o verigă a acestui lanț poetic. Și nu în ultimul rând mulțumesc Danei Ștefan pentru că ne-a prilejuit această înlănțuire poetică. Magdalena Dale | |
| = Biei,atunci când vom fi amintiri | Anisoara Iordache [24.Nov.13 18:24] |
| Privit că un tablou, poemul "Poemul de matase" pe întinderi de ape, flori senzuale, pline de viață oferă cititorului. Cu vârful de cuțitului, pictorița eliberează lumini ancestrale.Bia le adună într-un buchet de imortele. | |
| = Felicitari! | livia ciupav [24.Nov.13 18:31] |
| Nici nu stiu la ce sa ma uit prima data! Culorile iti fura privirile, cuvintele vin parca in completarea lor, ca un ecou. Remarc: Florile roz pictate pe chimono ascund un răvaș… poemul de mătase ce n-a fost nicicând rostit Felicitari! | |
| = "poemul de mătase/ ce n-a fost nicicând rostit" | Cristina Rusu [24.Nov.13 18:48] |
| Magdalena, observ ce inspirație bună ai avut privind aceste tablouri. poemele tale tanka au fost remarcate. și mie mi-au plăcut foarte mult. și vreau să îți mai spun că ai punctat foarte bine poemele scrise de Nuța și Dorina. foarte sensibile poeme la fel ca sufletul tău. și Marian a venit cu o tanka corectă, imaginea fiind chiar foarte bună. Anișoara, nu știu de unde ți-a venit ideea cu visul ciclam dar să știi că mi-au plăcut acele motive maramureșene populare pe care le-ai îmbinat în versurile tale. ai avut o idee interesantă și citind atîtea poeme observ cît de variat au fost inspirate din tablouri. Livia, să știi că mi-a părut rău că de data asta nu ai putut ajunge cu poeme. știi că mie îmi place cum scrii. ai fost mereu alături de noi și îți mulțumesc. cu siguranță că atunci cînd timpul îți va permite ni te vei alătura. mă bucur că ți-a plăcut poemul Magdalenei. mulțumim că te-ai oprit să intri în paleta de culori din această pagină. cu prietenie, Bia | |
| = penelul și poemul | nicolae tomescu [24.Nov.13 19:16] |
| Mulțumesc amfitrioanei, Dana Ștefan, și organizatoarei, Bia, pentru încântarea artistică prilejuită de această adevărată expoziție. Vorbele scrise de mine, pentru cele două tablouri, n-au cum să se ridice, cât de cât, la valoarea acelor exponate. Dar cât de minunat este atunci când penelul se înfrățește cu poemul. Vă felicit pe amândouă | |
| = reverberatii si semne | Dana Stefan [24.Nov.13 19:43] |
| e un adevarat privilegiu sa ajung sa "traiesc" pictura mea prin cuvinte pictate.:) poemele sunt, fiecare, reverberatiile culorilor si ma ating.. retraiesc, prin voi, nostalgia anilor de aur in spatiul poeziei, unde, oameni compatibili pe suflet cu mine, au fost cuprinsi de aceeasi emulatie creatoare, rod al atator creatii literare care ne-au incalzit si inaltat sufletul. va multumesc tuturor pentru ca sunteti, pentru efortul cu care ati intocmit aceasta pagina, admir pasiunea cu care va daruiti si azi pe altarul poeziei. anisoara, multumesc pentru poemul dedicat. :) am copiat intreaga pagina in sertarul meu cu sapte lacate.:) nu in ultimul rand, bia, iti multumesc pentru invitatie, initiativa si efort. nia, esti aici, ai fost si vei fi o felie foarte speciala din mine. cu alese sentimente de pretuire si admiratie pentru voi toti, Linea | |
| = pictura prin cuvinte pictate | Cristina Rusu [24.Nov.13 20:09] |
| Dana, ai fost tare drăguță și ne-ai dat acest frumos material de lucru. îți mulțumim. culorile au ceva special, ele te țin în acel viu energic. e frumos să pictezi. sînt ferm convinsă că mulți oameni își doresc să aibă acest talent de a picta. pictura în sine lasă ceva în inima omului și dacă acea căldură s-a dus direct în inimă e semn bun că pictorul și-a atins scopul. se vede din culorile tale că ești un om iubit. înseamnă mult și are importanță în acest domeniu (ca și în cel al scrisului desigur). am avut o idee să te rog să ne dai tablourile tale drept sursă de inspirație. ți-am scris și pe email că am facut-o și din patriotism. mă bucur să văd români care își împlinesc visele și duc peste hotare în mai multe locuri (cazul tău în expoziții) ceva din suflet românesc. să fii sănătoasă și să te bucuri lucrînd. ai prieteni buni să știi. oamenii țin la tine. e și meritul tău că ai știut să ți-i apropii. îi mulțumesc și Eugeniei că a așezat textul la recomandate. adevărat că a făcut o bucurie tuturor. Nicolae, am apreciat în special poemul tanka al tău. nici poemul haiku nu a fost rău. mulțumim că ne-ai fost alături ca de fiecare dată vă mulțumesc. cu prietenie, bia | |
| = Un caleidoscop de lumină și culoare | Marian C Ghilea [24.Nov.13 20:59] |
| Am fost impresionat de combinația de poeme libere, tanka și haiku, alternând cu frumusețea picturilor Danei Ștefan. Ca să fiu cinstit cu toată lumea, ar trebui să comentez explicit fiecare poem, deoarece fiecare poem e o fereastră ce ascunde un microunivers reflectând atât culoarea cât și cuvântul, atât lumea de afară cât și cea lăuntrică. Și îmi voi cere iertare că nu dispun de timpul și energia necesară pentru a o face. Adăugând și scuzele de rigoare că am reușit să scriu doar un singur poem, nu pot decât să apreciez munca fantastică a Biei și a tuturor participanților. Cu mulțumirile cuvenite pentru șansa de a fi participat și eu la acest montaj de poeme, am remarcat că au apărut și nume noi, foarte promițătoare, alături de cele deja cunoscute din colaborările trecute. | |
| = Felicitari! | Mara Circiu [25.Nov.13 06:37] |
| Multumim, Dana, ptr tablourile tale minunate, ne-au fost si sursa de inspiratie si rasplata totodata ptr randurile noastre pornite din suflet! Bia, te felicit, in primul rand ptr talentul tau de a descoperi frumosul si mai ales ptr rabdarea ta infinita atunci cand unii dintre noi (mea culpa!!) ne facem vinovati de prea multa procastinare:)) Inspiratie maxima tuturor celor cu suflet de poet! | |
| = surprize minunate | Dorina Șișu [25.Nov.13 08:08] |
| Când vezi minunăția de picturi, sufletul parcă prinde aripi și s-ar duce hai-hui de bucurie. Când vezi atâția oameni adunați sub acoperișul culorilor, cu muzele surâzând, cu șoaptele cuvintelor s-a ridicar o nouă piramidă. Cuvintele sunt prea mici pentru a exprima frumusețea tuturor poemelor așternute într-un dor comun de viață. Salut și felicit pe toți! Te salut și ăți mulțumesc, draga mea Dana Ștefan, pentru prilejul de a crede în viața culorilor. Mulțumesc Bia! Copleșitoare sunt lucrurile atuncă când vin cu iubire! Succes vă doresc tuturor, darurile muzelor să vă binecuvânteze în fiecare moment al vieții voastre! | |
| = reverberațiile culorilor | Cristina Rusu [25.Nov.13 09:36] |
| Marian, mulțumim că ai fost cu noi. poemul tău tanka a fost apreciat. îți doresc spor și inspirație maximă mai departe. Mara, cred că la tine acasă este acum un întreg concerto vivace cu cei trei cățeluși care abia au venit pe lume. trebuie să fii tare bucuroasă. mulțumim că ni te-ai alăturat și ești mereu pe baricade Dorina, și părinții mei au multe flori acasă, o adevărată grădină. și se ocupă de ele cu mare drag. le migălesc și vorbesc cu ele mereu. ai venit cu un poem plăcut și așezat. ne bucurăm că ni te-ai alăturat din nou. cu prietenie, bia | |
| = Joc | tincuta horonceanu bernevic [25.Nov.13 10:56] |
| Culori calde, tonuri luminoase, tinere, zvelte, jucăușe, grădini secrete în care pictorița ascunde frânturi de viață. Ca într-un joc, poeții caută răspunsuri. Poemul de mătase, foșnitor, grațios, alunecă printre noi, bucurându-ne de armonia unei clipe unice! Felicitări! | |
| = . | octav luca simota [25.Nov.13 11:40] |
| un poem în imagini și cuvinte o simfonie a florilor și a versurilor alese un regal al impresionismului postmodernist - cel puțin așa descifrez eu curentul în care se încadrează pictura - (se poate sa ma înșel) o pictură care abordează o tematică multiplă si diversă felicitari și fotografului (fotografilor) care a (au) reușit sa pună pe peliculă tablourile – felul cum a (au) încadrat , lumina, blitzul, orele multe de studiu pentru o perspectivă cât mai bună – îl (îi) califică pentru a face albume de arta pentru marile galerii nu pot să nu remarc poemele (o perpetuă reverie) alcătuite parcă din aurării și brocarturi versuri de un baroc sublim în spațiul unor imaginare saloane felicit întreaga echipă și îi doresc să reușească să facă cât mai multe experimente de genul acesta | |
| = grădina secretă | Cristina Rusu [25.Nov.13 13:05] |
| Tincuța, am apreciat poemul tău. ești iubită tare dacă scrii cu așa o inimă plină. și tu și Mihaela Boboc ați scris despre iubire. se pare că și ea este la fel de iubită ca și tine. mica ta grădină secretă era pe umeri. delicat poemul tău. mulțumim că ai fost cu noi și de data aceasta. Octav, am intrat în pagina ta de cînd i-ai făcut un com lui Valeriu la un poem. am văzut că ești ponderat și împăcăcios. mi-a plăcut comul tău. mulțumim că te-ai oprit în această pagină plină de culoare. ne bucurăm de comentariul tău și pentru că ești nou pe acest site îți dorim să pui bun început și să fii inspirat. dacă îți vei face prieteni ei te vor vizita. poți trăi multe bucurii aici. cu prietenie, bia | |
| = poeme in culoare... | eugen pohontu [25.Nov.13 22:39] |
| o atat de faina impletire intre poem si pictura/imagine/text, mai rar...ar trebui sa multumim autorilor "regalului" care ne restituie bucuria frumosului si gratia superbului, felicitari tuturor participantilor la "gratie"! | |
| = fantezie si culoare | Nuta Craciun [25.Nov.13 22:53] |
| ma bucur ca am avut privilegiul sa-mi asez gandurile peste tonurile calde si luminoase ale picturilor Danei Stefan. multumesc pentru invitatie Bia si felicitari pentru abnegatia si pentru sufletul tau atat de frumos risipit! felicitari participantilor la proiectul tematic, pentru inspiratie si pentru bucuria de a imparti impreuna o clipa, dintr-un lung sir de clipe ... cu bucuria regasirii va doresc toate cele bune, sper sa sa ne intalnim mereu cu acelasi drag de a trai impreuna sentimente alese ! | |
| = tablourile tale cu roze | Cristina Rusu [26.Nov.13 10:41] |
| Eugen, mulțumim că te-ai oprit să lași un semn în această împletire de poeme și culoare. te mai așteptăm și altădată să mai vii la noi. Nuța, te-ai străduit și ai venit cu un poem care mie personal mi-a plăcut foarte mult. te felicit. ai o steluță de la mine pentru poemul tău. mulțumim că ni te-ai alăturat. cu prietenie, bia | |
| = chain poetry | radu stefanescu [26.Nov.13 16:12] |
| eu unul am observat că un poem tematic colectiv - ca sumă a reușitelor sau ratărilor individuale - se va dovedi după o vreme, cu rare excepții, un eșec rotund, onest, solid și triumfal - ca, de altfel, marea majoritate a antologiilor. de ce, nu știu. poate fiindcă în fața tenacității veleitare, originalitatea găsește că e mai puțin riscant (și oricum, mai confortabil) să intre în defensivă, acceptând (democratic) calea regală a stereotipiilor îndelung verificate și uniformizării stilistice; sau poate fiindcă se știe fie mai puțin energică, fie mai puțin prolifică; sau fiindcă tema nu i se potrivește; cine știe. oricum, pentru cititorul ageamiu și iremediabil nealiniat, faptul constituie un mic avantaj; criticând în bloc, câștigă simultan sincera antipatie a tuturor, inclusiv a celor care, din întâmplare, i-au plăcut, dar pe care, pentru a nu-i compromite, se va abține să-i numească. "ochii maestrei (sic) umezi de-atâta trudă" | |
| = eu, din păcate | adrian pop [26.Nov.13 18:52] |
| pentru mine, nu am găsit nici un pic de poezie, în textele de mai sus. doar o chestie lungă, dulceagă și vîscoasă, îngurgitată și regurgitată de atîtea generații de amatori încît nici Bunul Dumnezeu (iartă-mă Doamne că te bag în siropul ăsta) nu ar fi în stare să spună cine a învîrtit primul lingura. faptul că versuri precum "ești o floare de cais" sau cubărită-n seve mă veghez" propagă tot atîta emoție ca șirul lui Fibonacci este doar o chestie de optică, simțul receptorului de poezie (mediu, român) este atît de tocit încît împăratul manelelor poate trece, cu ușurință, împăratul poezelelor. pe de altă nu pot să fiu de acord cu Radu Ștefănescu. mediocritatea, impostura și lipsa de talent trebuie să stea împreună, într-un volum frumos colorat. e mult mai simplu să le eviți în felul ăsta. | |
| = Emoția produsă de Fibonacci | nicolae tomescu [26.Nov.13 20:03] |
| Și apoi acel Fibonacci a produs emoție, cunoscătorilor, cu șirul său. Cei ce nu aveau cunoștințe de matematică(în cazul de față simț artistic) n-aveau de ce să fie emoționați. Azi toți beneficiem de cifrele arabe pe care el le-a introdus. Eu, și cred că și alți comentatori, n-am găsit nimic în arta doamnei Dana Ștefan care să aducă a manea și nici în poemele de mai sus. Ceea ce spune dl. Pop sună, oarecum, a calomnie | |
| = răspunsuri | Cristina Rusu [27.Nov.13 09:41] |
| d-le Ștefănescu, d-le Adrian, nu mă supăr absolut deloc că nu vă place ce lucrăm noi. că poate nu place la toată lumea. după cum mi-ați scris, poemele libere nu sînt poezie, poemele haiku și tanka nu sunt nici ele cum trebuie, nimic nu este cum trebuie. sînt de mulți ani pe acest site și am văzut multe discuții contradictorii. nu știu de ce vă deranjează așa de mult un lucru în echipă și personal nu cred că poemele de mai sus sînt greșite și că toată lumea a scris greșit și că nu există absolut nici o poezie în tot ce s-a așezat aici. pagina aceasta nu s-a vrut un omagiu. e pur și simplu un lanț de poeme pornind de la o ilustrație, ca și altădată, de data acesta imaginea fiind o pictură a unui artist profesionist. am intrat atîția ani în paginile diferiților colegi și chiar în pagina dvs d-le Ștefănescu am intrat de mai multe ori. vă rog să mă credeți că niciodată nu mi-am spus mie personal stînd față în față cu textul, că uite ce poem mai este și ăsta. vă rog să mă credeți că nu gîndesc așa despre nici un poem al nimănui. d-le Adrian "mediocritatea, impostura și lipsa de talent trebuie să stea împreună, într-un volum frumos colorat" - impostura, lipsa de talent - foarte urît ați jignit. ca să scrii sub un text "impostură", ca medic aș putea să vă spun că erați într-o stare excesivă de adrenalină. eu nu știu cine sunteți că nu aveți un cv corect pe acest site. nu știu ce vîrstă aveți și ce funcție îndepliniți, dacă aveți sau nu studii în domeniul literar. de ce ar susține cineva punctul dvs de vedere, mă refer la ce criticați despre poezie, dacă nu știe nimeni cine sunteți și ce bagaj literar aveți? chiar am să întreb colegii mei de la Uniune, de la Iași dacă au auzit de dvs și dacă sunteți un nume în domeniul literar critic. ca să știu din partea cui au venit aceste afirmații și aceste critici. că să intri pe un text și să susții că este impostură, lipsă de talent, mă refer aici la oricine ar face așa ceva, înseamnă că nu are cunoștințe literare. răutăți gratuite și așa o agresivitate putem găsi la oamenii care nu sînt instruiți din nici un punct de vedere. vă spun sincer că lucrez cu mulți oameni în jurul meu și chiar și la redacție cînd merg întîlnesc multă lume. nu am auzit pe nimeni să vorbească atît de urît, fără puțin echilibru și atenție la ce spune. d-le Adrian vă rog să înțelegeți că un punct de vedere, oricare ar fi el se susține cu argumente și cuvinte pertinente, fără jigniri și agresivitate. puteați să scrieți un comentariu în care să vă exprimați părerea într-o formă demnă de luat în considerare. un poet trebuie să fie frumos, să gîndească frumos, să fie bun cu colegii lui de pe site și să îi susțină cu păreri constructive, care se încadrează și în moralitate. noi aici nu scriem poezie perfectă, scriem doar poezie. puteți să veniți cu orice comentariu jignitor, că eu nu o să vă mai răspund nimic. dragi colegi Angela și Nicolae, ieri am avut o zi atît de grea la serviciu, chiar a fost un caz grav cu o fată adolescentă pe care atît eu cît și familia care o iubește a trebuit să o susținem ore întregi să nu facă "ceva ce nu se mai poate întoarce". îmi cer iertare că nu am fost aici. am ajuns atît de tîrziu acasă și atît de sfîrșită de oboseală, încît nu am mai avut puterea să intru pe site. habar nu am avut de nimic ce se întîmplă aici. vă mulțumesc pentru toate cuvintele voastre de susținere și pentru sufletul vostru bun. să nu fiți supărați de nimic. sîntem într-o perioadă a postului și este nevoie de pace. vă mulțumesc tuturor. bia | |
| = Domnului Adrian Pop, cu respect | Alice Diana Boboc [27.Nov.13 17:55] |
Domnule Adrian Pop, va citez: ”Pentru mine, nu am găsit nici un pic de poezie, în textele de mai sus. doar o chestie lungă, dulceagă și vîscoasă, îngurgitată și regurgitată de atîtea generații de amatori” ”mediocritatea, impostura și lipsa de talent trebuie să stea împreună”. Intr-adevar, poate ca pentru dvs poezie inseamna doar ceea ce scrieti, asadar permiteti-mi sa trec aici un fragment din ultima dvs ”poezie”, cu titlul: ”Cea mai stupidă întrebare” ”să oprești autobuzul albastru pe marginea drumului că vrea Delia să își cumpere o plăcintă. little 15 nu știu de ce rîzi și sora ta rîde și mama ta rîde în fiecare dimineață. little 15 ai ieșit din piesă ți-e frică de mașini de rîme și hamsteri de Iepurilă care se uită la tine prin parbrizul murdar” Din moment ce dvs considerati ca scrieti POEZIE (cum rezulta din randurile de mai sus, ma bucur ca nu bagati in aceeasi oala operele care au fost prezentate in acest lant de matase. Iar cum ”mediocritatea, impostura și lipsa de talent trebuie să stea împreună”, rezumati-va la a posta doar articolele dvs pe acest site, fara a mai face alte comentarii sau aprecieri neavenite. Cu respect, Alice Boboc | |
| = despre respect sau unde sunt polemicile cordiale? | Nuta Craciun [27.Nov.13 22:17] |
cred ca sub niciun text nu ar trebuie sa fie permise calomniile si jignirile indiferent de calitatea textului, parerile critice trebuie sa fie constructive (altfel de ce a-mi face-o?) mai ales atunci cand se presupune ca ele vin din partea unor oameni care se respecta... iar daca cineva se respecta si nu-i respecta pe ceilalti, cum se numeste? si nu e vorba sa nu critici si nici sa incurajezi kitschul sau literatura de tinichea, e vorba de a pastra o polemica in jurul principiului, caci toti credem in constiinta propriei valori, dar nu exista un instrument de masurat valoarea si atunci ne permitem sa facem pe criticii acolo unde nu putem ajunge altfel; ori in poezie nu putem stii exact pana unde duc granitele gustului si atunci de ce sa ne pierdem in polemici distructive? nu ajuta nimanui! exista o tendinta de disparitie pragmatica a lirismului din poezie, fenomen tot mai incurajat pe site-uri, cinismul incepe sa fie miezul unui mod de a fi, toti suntem critici, preferam teribilismul si ne ne ferim sa ne aratam sensibilitatea, de parca ar fi ceva rau ca un vers sa te emotioneze... el trebuie sa scuipe, sa faca sex, sau sa urineze, ca sa poata soca cat mai mult. sa fie asta o cale de a intra in analele literaturii? eu personal cred ca munca depusa de Bia, poemele asa cu toate stangaciile care poate exista, merita respect si apreciere, caci chiar daca nu toti suntem genii, suntem oameni care scriu, dar oameni de bine care scriu, fara vanitati si fara orgolii, unii mai slabi, altii mediocri, iar altii geniali in insasi aceasta mediocritate, dar fara false pretentii si fara ipocrizie. | |
| + felicitari! superb | Ioana Bogdan [27.Nov.13 22:52] |
Eu sunt extrem de placut emotionata de picturile Danei Stefan. Sunt adevarate bijuterii, sunt inspumate, romantice, foarte feminine! In marea majoritate trandafiri (roz!!!), despre care nu e usor sa scrii, si mai greu sa-i reconstitui, creatiile dau impresia ca sunt chiar din matase si ar putea fi cu succes inramate in dantela..., imbinarea culorilor are ca rezultanta nuanta matasurilor cele mai fine. Si e greu sa brodezi pe marginea lor versuri. In fine, nu stiu daca toti comentatorii au priceput, dar in cazul de fata, eroul principal e creatia Danei Stefan, versurile mobileaza galeria de arta si pun in evidenta tablourile. Nu e numai de bun gust, e o tehnica care se practica de mult, aceea a imbinarii mai multor arte in vederea evidentierii unui autor. Superb, felicitari tuturor autorilor care au contribuit aici, mai rar asa ceva. Cat despre mediocritate, ca am vazut ca s-a scris si despre asta hodoronc tronc, mediocritate e cand iti pute orice sau cand pur si simplu nu intelegi si atunci poate nu e treaba ta, mai bine nu te bagi. Dar mediocritatea are si antene lungi, e si fudula, vrea in centru, ca mediocritate sufera de inferioritate si na... Mediocritatea naste si turme. Turme mici, pe urma din ce in ce mai mari, se largesc turmele si dau pe dinafara, calca tot in picioare. Nu mai gandesc cu capul lor, gandesc cu fundul lor. Pentru ca, daca lumea e cu fundul in sus, trebuie sa fie si ele cu fundul in sus. Asta zic eu ca e mediocritate. | |
| = . | octav luca simota [27.Nov.13 23:54] |
| revin recunosc că am fost ipocrit în comentariul pe care l-am postat mai sus realitatea este ca am o părere mai nuanțată despre materialul de mai sus unii se vor întreba de ce ai fost ipocrit? de ce nu ti-ai spus punctul de vedere răspicat? întrebările par simple răspunsul este mai complicat și ține de orgoliile unei majorități care se află de ceva timp pe agonia (mă refer la cei ce scriu / de-a lungul timpului au fost mai multe tipuri de majoritați pe poezie.ro) această majoritate aparține unui curent conservator nu știu cum să îl denumesc altfel o majoritate cu un vocabular bine delimitat avand clișee bine stabilite – un întreg arsenal de discursuri lirice depășite de poezia contemporană nu este un lucru rau dimpotrivă e foarte bine să te exprimi exact așa cum simți exista free will fiecare scrie ce îl taie capul dar și aici există un dar această uniformitate această stagnare literară ține site-ul pe loc ar trebui încurajat experimentul de orice fel iar acest lucru nu se poate face decât printr-o polemica necenzurată de sperietoarea cu offtopicul cu scăderea nivelului cu banarea de pe site și alte măsuri autoritare a fost cea mai mare greșală adoptarea acestui sistem deoarece cineva în mod complet subiectiv abuziv hotărăște ce este offtopic si ce nu (prin 2004 2005 discuțiile erau complet libere se aduceau argumente pro si contra – e adevarat existau si derapaje imense de la subiect dar tocmai acest lucru este esența libertății cuvântului și în fond esența democrației despre care știm că este imperfectă dar mai știm și că este singurul sistem de guvernare care funcționează) de ce să ascunzi sub preș mizeria? las-o în toată splendoarea ei pentru că face parte din existență uneori comentariile de sub text depășeau literar estetic și critic chiar textul cu pricina și împreună cu el erau o adevărată școală literară din păcate acum trebuie să te integrezi într-o schemă tâmpită și să îți cenzurezi fiecare cuvânt și comentariile devin niște șabloane jalnice și patetice din care autorul nu învață nimic după aceasta lungă explicație a ipocriziei de care am dat dovadă ar trebui să fac o critică literară (evident subiectivă) așa cum cred eu și cum mă tin puterile de critic (în niciun caz textele nu sunt mediocre iar pictura după opinia mea merge) nu pot s-o fac deoarece nu ar apărea niciodata așa cum cred că se va întâmpla și cu acest comentariu să auzim numai de bine | |
| = domnișoarei Alice Diana, cu exact același soi de respect | adrian pop [28.Nov.13 09:02] |
| aveți dreptate, ultimul meu text (nu poezie, pentru că sper că nu am devenit un, ah, poet, între timp) este destul de slăbuț. este, totuși, cu vreo 3 (trei) nivele mai sus decît toate textele acestui grupaj la un loc. nu are rost să vorbim de evidențe. altfel, nu am impus nimic nimănui niciodată. din partea mea, vă puteți bucura liniștită - și dvs și alți dvs oripilați că alt dvs, adică eu, exprimă o părere sinceră și constructivă - de platitudinile și siropul în cauză. de ce constructivă? pentru că, în cazul unor poeți autentici, ar putea exista o consecință productivă: incinerarea producțiilor în cauză. iar asta ar fi, desigur, un progres. e un truism să afirmi că un poet bun nu va fi deranjat vreodată de o părere negativă. indiferent cît de tranșant ar fi exprimată. dar amatorii, cei care scriu să se afle în treabă, explodează de fiecare dată. un paradox, o ironie, pe care sper să le înțelegeți odată. în rest fiți pe pace, foarte rar decid că e cazul să îmi pierd timpul comentînd un text prost. cînd o fac există un motiv bine întemeiat. cît despre texte, neah, cine știe, poate o să vă mai fac, vreodată, favoarea de a le posta aici. | |
| = despre poezia din aceste proiecte | Cristina Rusu [28.Nov.13 09:20] |
| Ioana, Cînd am privit un tablou al Danei mi-am spus; “ce frumos pictează fata asta”. Și așa mi-a venit ideea pentru a o descoperi și în fața altor colegi. Am încercat mereu să caut fotografii cît mai deosebite pentru a crea în jurul lor o lume mică în mișcare. Cînd am primit tablourile și am văzut cum se vor așeza ele în pagină mi-am spus că, sigur o să le placă foarte mult pentru că ansamblul emana viață, căldură. Nu e ușor să scrii la temă și doi colegi de pe site chiar mi-au trimis emailuri și mi-au spus să nu mă supăr dar ei nu scriu la temă că nu sînt obișnuiți să scrie așa . Mulțumim pentru lumină și pentru aceste cuvinte spuse din inimă. Nuța, Octav, Aceste proiecte au început de fapt din zona niponă, ca să spun așa. In străinătate acest gen de modern haiga (tablou și poem) a luat amploare de multă vreme. Sînt multe concursuri și este amplu mediatizat. Mulți autori străini au scos cărți foarte frumoase îmbinînd pictura și poezia sau fotografia și poezia. Rădăcinile le găsim în Japonia la începutul perioadei Edo, cînd Nonoguchi Ryūho, discipol al pictorului Kanō Tan'yū (1602-1674, unul dintre cei mai importanți pictori japonezi ai școlii Kanō), introduce picturi alături de caligrafia sa. El fiind astfel fondator al acestui gen. Chiar și Matsuo Bashō spre sfîrșitul vieții sale a studiat pictura alături de pictorul Morikawa Kyoriku (care era elevul său la poezie) și astfel de aici au ieșit un număr impresionant de lucrări cu caligrafia și pictura lui Bashō. Am vrut pe parcursul timpului să alătur și forma de poem liber, tablourilor sau fotografiilor din schema de lucru și asta pentru că poemul liber nu are normele versurilor fixe, autorul avînd deschiderea să compună versuri mai ample în jurul tabloului sau fotografiei. Pentru că poemul de lirică niponă are reguli clare și este un poem în care se îmbină obligatoriu frumosul, meditația, contemplarea etc, mi-am dorit ca și poemele libere care sunt așezate alături de ele să fie oarecum în armonie. Nimeni nu va găsi pe această structură un poem în care se folosește alt gen de compunere. Cuvinte ca alcool, țigări (și mai sînt multe exemple), nu au ce căuta în structura aceasta. De aceea multora nu le place, ei doresc să citească ceva mai exploziv sau altfel de poezie. Și niciodată nu le va place așa ceva pentru că sunt apropiați de altă structură poetică. cu prietenie, bia | |
| = sa ne calmam... | Adriana Marilena Stroilescu [28.Nov.13 10:39] |
| De gustibus et coloribus non est disputandum :) asa ca usurel, sa nu rupem matasea! ,,Florile ajung să parfumeze însăși mâna care le strivește,, | |
| = Păcat de jigniri și amenințări | Marian C Ghilea [28.Nov.13 11:50] |
| Am tot zis că nu mai comentez, dar mă simt dator să lămuresc o problemă. Am văzut comentarii critice, ceea ce în principiu ar fi bine, doar că toată critica s-a bazat pe standardele altor genuri de poezie. E ca și cum s-a dorit să se măsoare greutatea cu metrul sau volumul cu un termometru. Nimic nu este bătut în cuie, dar, la fel ca la pictura bizantină (care este și ea o artă vie), poemele nipone de gen haiku și tanka cer respectarea anumitor caracteristici. Poemele libere, fiind libere, fiecare le apreciază (sau nu) după cum crede de cuviință. Când e totuși vorba de influența niponă, natura, ca și oglindirea ei în sufletul poetului, primează. Ați observat cât de puțin apare natura în poemezia occidentală modernă? Evident, atunci când cineva readuce această natură în rolul principal într-un poem liber, ar putea părea ceva ciudat, neobișnuit, in afara a ceea ce e la modă și ar putea chiar să sune urât pentru autorii care s-au obișnuit cu alt stil. Și totuși, în ciuda modernității de beton și plastic în care majoritatea noastră își face veacul, de ce ar fi interzis să cântăm cântecul unei petale de cireș sau al unui ecou montan? De ce o poezie despre ursuleți ceramici trebuie sa fie bună dar una despre o ramură de măslin sau un fir de iarba rea? Cine are dreptul să se erijeze în a o lăuda pe prima și a o critica pe cealaltă? Mie îmi face plăcere să particip la aceste lanțuri poetice ale Biei tocmai din cauza acestul element inedit pe care îl aduc. Nu ca antologie poetică, nici ca opera colectivă, ci ca un cristal cu multe fațete reflectând lumina venită din zeci de inimi care, în loc să insiste pe egocentrismul omului modern, se concentrează spre frumusețea creației lui Dumnezeu. Poemele și imaginile aferente (sau invers, cum doriți să le priviți) imi arată lumi noi, planete întregi care orbitează în jurul unor sori exotici de fiecare dată când le citesc. E oare ceva rău în a scrie despre bine, despre frumos? Trebuie să lăudăm doar gri-ul pentru a plăcea unor oameni? Nu e nimic rău să critici, dar daca se critică vreun neajuns (în final nimeni nu e perfect), este bine să se facă o critică la obiect. Și chiar și aici, putem să acceptăm faptul că avem păreri diferite. Când însă apar jigniri și amenințări, mi se pare nedrept. Cred că ar trebui ca înainte de a cere mai mult de la alții, să oferim noi mai mult. Am început să văd inclusiv amenințări (la finalul comentariului anterior) și mi se pare nedrept. Niște oameni au încercat, cum s-au priceput mai bine, să pună o picătură de frumos într-un înveliș de chihlimbar dat de niște picturi superbe. Cine scrie mai bine și e nemulțumit de ce a văzut aici, ar fi putut veni cu sugestii de genul: "După părerea mea, la versul acesta ar fi sunat mai bine așa și așa". Suntem oameni inteligenți (sper) și cred că putem dialoga pașnic. | |
| = pre text | radu stefanescu [28.Nov.13 14:52] |
fiind primul care a întrerupt lanțul aprecierilor, mă simt dator cu un minim comentariu la obiect - mă rog, o modestă relatare a uneia din experiențele prin care am trecut în cursul acestei lecturi maraton; repet, dacă mai era nevoie, tot ce va urma e o simplă impresie (niciodată nu s-a pretins o analiză, cu atât mai puțin o sentință); la fel, că m-am decis să comentez doar după ce elogiile primelor 3 zile aduseseră acest topic aproape de statutul jenant de obiect de cult, părând a nu avea sfârșit - două din entuziastele autoare chiar autoînstelându-se, din dubla postură de comentator - cum, de altfel, a observat Vasile Munteanu (detaliul îmi scăpase). am luat, la întâmplare (sincer, nu tocmai) un text plasat sub primul tablou, care înfățișează un număr par de trandafiri în diferite nuanțe de roz, odihnind într-o glastră multicoloră: "La belle fleur, la rose Mă desfășor cum setea mă-nconjoară Supreme spații să călătoresc Cu roze roșii-n frământata poală Pe pragul lumii am sa vă-ntâlnesc, Neistovită încordarea-n sine Abia acum încep să mă cunosc Cum sângele nebun de dor se-mparte Prin roata lumii năvălind spumos! * De când mă nasc aromele luminii Și praguri vii sub talpă încolțesc Cât mâini în aer împletesc petale Amurguri lente care mă-nvelesc Atârn adânc și mut de câte-o floare Și cuibărită-n seve mă veghez." titlul, plat, cuminte; ok - în franceză (nu mă mai întreb de ce în franceză, chestie de gust) - neexprimând nimic în plus față de ceea ce deja se vede, adică flori; îmi zic că, în lipsă de ceva mai bun, putea lipsi; prima strofă - vers aparent clasic, deși în rime neglijente (înconjoară-poală, cunosc-spumos), facile (călătoresc-întâlnesc, încolțesc-învelesc) sau absente (sine-împarte, etc) - mă rog, clasic, cel puțin la nivel de frazare, ritm și intenție - în care autoarea își clamează dorul (destul de nebulos) asociat cu setea de spații; ca urmare, călătorind cu flori în poală (dar de ce e frământată poala, de ce musai frământată, rămâne o chestie pe care mi-o explic fie prin imperativul metricii, fie prin transmiterea, cu valențe de simbol, a tumultului poetic feminin în textura stofei, amănunt care trebuia precizat) - în final, se va dovedi că m-am înșelat, în strofa a doua autoarea renunțând la rigorile autoimpuse ale formei, chiar dacă inversiunea din "frământata poală" îmi păruse pe moment o fină trimitere la Bolintineanu; în fine, în versul 3, trec peste cacofonia (fie, non-eufonia) "roze roșii", dar nu pot înțelege care a fost rostul sacrificiului, dacă trandafirii din tablou sunt roz; asta dacă trebuia să existe o legătură, cel puțin la nivel vizual, dar poate că nu; poemul continuă în aceeași notă ardent-bombastic-școlărească, cu mâini care împletesc petale și amurguri în slow motion; pe care în final aș fi fost pe cale să o accept, resemnându-mă și eventual adormind, dacă nu m-ar fi trezit finalul, care îmi demonstrează încă o dată, că indiferent de subtext și context, în fiecare floare există o femeie care fie te veghează, fie, în lipsa ta, își păzește eul poetic de inexorabilele asalturi ale procesului de fotosinteză. | |
| = Ioana | radu stefanescu [30.Nov.13 13:17] |
ai spus "Si fix la obiect pentru Radu Stefanescu, referindu-ma la primul text: La Belle Fleur Rose - titlul, altfel absolut comun in limba romana, e tradus in franceza tocmai pentru sugestia aerului "de salon", de cochetarie frantuzita pe care il transmite colectia. Mai multe structuri ca "framantata poala" sunt legate, asa cum am spus mai sus, de o atitudine destul de feminina pentru intelegerea dvs. De asta nici nu ma astept sa manifestati vreo minima aplecare fata de creatiile de mai sus. Va rog sa ma iertati daca am considerat ca aveti nevoie de o explicatie, ma gandesc ca poate pe viitor o sa va prinda bine" Ioana, în opinia mea, "La belle fleur, la rose" e un titlu nu numai superfluu, ci și de-o cumplită platitudine, fiindcă, după știința mea, nu există flori urâte; chiar și inflorescențele plantelor carnivore (mai ales) seduc; mai departe, acolo unde tu vezi cochetărie "franțuzită", eu unul văd grație prost jucată, dublată de-o doză cam ieftină de snobism; că n-am vibrat la "frământata poală", ca expresie a unui anume gen de feminitate (la care, structural și nu numai, spui că n-aș avea acces) nu te contrazic. e posibil să ai dreptate, dar rămân la părerea mea - acolo văd doar un epitet gratuit, care nu-mi evocă nimic. sigur, discuția noastră poate continua și chiar poate avea farmecul ei, dar nu mai mult - ai să persiști în convingerea că sunt insensibil la lirica feminină, iar eu am să încerc zadarnic să te contrazic, de exemplu, cu textul piesei de mai jos. mi-a plăcut mult, de curând am tradus-o și am postat traducerea pe un alt site, n-a percutat nimeni, nu m-am supărat... http://www.azlyrics.com/lyrics/reginaspektor/wallet.html piesa, aici http://www.youtube.com/watch?v=FOL7l4v7JoA | |
| = Nu doream să intervin | Liviu-Ioan Muresan [30.Nov.13 18:22] |
| dar văd că s-a ajuns la un compromis între comentatori. Și nu este bine. Nu mă pricep la pictură, dar reluarea aceleiași teme mi se pare de prost gust. Sute, mii, milioane de trandafiri surprinși aici nu dau bine pentru un pictor ce se dorește. Dar nu la talentul pictoriței mă refer. Dana Ștefan scrie bine, poate și pictează bine. Nu mă pronunț. Însă textele sînt inegale, forțate, unele se screm spre constrîngerile poemelor japoneze, altele dănțuiesc metafore și epitete prin fața cititorului. Asta nu este ok. Cristina Rusu a depus un efort pentru a centraliza. O felicit pentru asta. Însă garanția valorii nu poate fi argumentată de efortul alăturării poemelor, tablourilor, fotografierii acestora etc. Nu mai zic de faptul că unele texte nu au nici o legătură cu fotografia alăturată. Chiar dau cu bîta în baltă. A se vedea textul cu Leornado da Vinci. De-a dreptul comic. | |
| + ... | Ioana Geacăr [04.Dec.13 10:59] |
| Felicitări pentru experiment, Cristina! O steluța pentru intenție și atmosfera diafana! Picturile Danei Stefan ar fi fost de ajuns, ele însele emană poezie! Mie mi-au plăcut prelungirile Angelei (pentru că poemul ei mi-a amintit de rondelurile macedonskiene)si toate cele in stil haiku si tanka! Nu mă uita la următorul experiment, aștept invitatia, si nu-i uita nici pe toti care au comentat aici, pro sau contra! :) | |
| + ce splendoare! | Anni- Lorei Mainka [04.Dec.13 11:59] |
| Nici nu stiu cum sa descriu bucuria pe care o emana aceste lucrari - pictura si poezie...cunosc multe din colaborarile poetic-pictural ale tale...draga Cristina, te intreci cu fiecare... Proiecte care merita sustinute, ne faci o mare bucurie pe agonia cu asemenea realizari. Las semn pentru aceasta creatie dusa la extrema frumosului. Va felicit pe toti. | |
| = mulțumim Ioana | Cristina Rusu [04.Dec.13 11:59] |
| mă bucură mult reîntîlnirea cu tine. m-am gîndit la tine și am văzut că o perioadă nu ai mai scris. mi-am adus aminte că atunci cînd am lipsit eu tu ai venit și mi-ai scris un comentariu în care îmi spuneai că ți-am lipsit. și tu ne-ai lipsit și chiar e o bucurie că te-ai oprit cu o lumină în pagina noastră. mulțumim Ioana, știu că tu ai mai scris alături de noi și cu siguranță vei fi invitată în proiectele nostre. cu prietenie, Bia | |
| = Anni | Cristina Rusu [04.Dec.13 12:04] |
| comentariul tău a venit în timp ce scriam un răspuns pentru Ioana. mulțumim Anni pentru bucuria împărțită. mă bucur că ți-a plăcut proiectul nostru. ești drăguță. cu prietenie, bia | |
| = Ioana Geacar - merci | Nache Mamier Angela [05.Dec.13 00:02] |
| draga prietena, Merci pentru prezenta ta pretioasa pe aceasta pagina...aprecierea ta ,se apropie de sensul "impresionist" dat de mine acestor poeme însotind picturile Danei împregnate de Monet ,pentru care are un adevarat cult ... Cu atât mai mult ca am locuit 10 ani nu departe de gradina mirifica a acestuia la Giverny ,în Normandia ,deci titlul în franceza nu putea fi decât legitim.. te mai asteptam | |