| = îmi spuneam singur... | eugen pohontu [14.Nov.13 21:56] |
| daca ne-am preta la un joc de imagine/idee, am putea imparti poemul in trei texte poetice aprox. diferite: 1. "pe margine se făcea seară dintr-un fum ieșit aiurea pe cer mâinile ei se încrucișau obișnuit inima ei n-avea chef de joacă și o liniște chitită continua să-și zică în felul acela desperecheat" 2. "la o distanță nedefinită era el într-o blană de culoarea toamnei în care două boabe de strugure făcuseră ochi" 3."mai erau și umbrele cu niște cozi de șoarece alergau pe ziduri luna ieșită dintr-o lanternă spartă în două"(as fi zis: 'ca niste cozi...'in cazul acesta) imi cer scuze, am spus ca e un joc doar, poemul este "legat" in sine, doar am vrut sa spun ca am "vazut" si nitel altfel structura lui...oricum, fain poem! | |
| = domnule Eugen Pohontu, | Ottilia Ardeleanu [14.Nov.13 23:24] |
| îmi face plăcere jocul dumneavostră de-a cuvintele, consider că atunci se cheamă poezie când textul cheamă la repunere în scenă, la adaptare conform propriei percepții, la interpretare personalizată neexcluzând generalizarea... vă mulțumesc pentru semnul de lectură și pentru apreciere. | |