| = am pus! | Ottilia Ardeleanu [19.Oct.13 10:44] |
| și am simțit durerea din el, am simțit vibrația acelui țipăt nelăsat în libertate. ai idei frumoase, Diana, în plus, ai o sensibilitate anume în a le exprima. te citesc. | |
| = place | Gabriel Nicolae Mihăilă [19.Oct.13 11:08] |
| un poem delicat, feminin, mi-a plăcut imaginistica e minunată, alertă, bine expusă, e genul de text pe care îl citești și apoi te oprești din citit, nu mai citești altceva, pentru că vrei să rămâi cu gustul lui | |
| = prins în plasa serii | George Asztalos [19.Oct.13 12:33] |
| probabil că ”prins în plasa serii” e mai autentic, mă gîndeam...din păcate textul suferă de lipsă de autenticitate. nu afectează pe nimeni enunțul: (acest poem)”e tot o rană”. poate dimpotrivă, trezește zîmbete înțelegătoare. dacă nu ironice. pentru că e chiar aiurea să creadă cineva că-și poate aminti cum s-a născut. sună bine dar e imposibil și total inautentic. ca metafora asta ieftină ”ușa zorilor”...pe bune că față de poemul precedent e o involuție dezamăgitoare. sunt sigur că se poate mult mai bine. nu te culca pe stele dacă vrei ca realmente cititorul să pună degetul pe ceea ce simți...:) | |
| = Re | Diana Caragiu [19.Oct.13 14:27] |
| Ottilia: iti multumesc pentru gandul tau rezonant. Gabriel: ma bucura ca poemul respira in ce te priveste. George: Din felul in care comentezi/scrii, cred ca ce inteleg/simt eu despre poezie e total altceva decat intelegi tu despre poezie, asa ca nu prea avem ce sfaturi sa ne dam. Daca aveam douazeci de ani, poate ca m-as fi culcat pe stele... dar sunt suficient de matura si echilibrata, lipsita de vanitati ieftine. Poemul nu e nici mai bun nici mai rau decat ceea ce este, si asa fiind a fost apreciat deja de cativa poeti de valoare. Iti respect parerea, dar pentru mine nu prea valoreaza, sorry. Si tocmai ca poezia nu copiaza realitatea sec. Pot sa-mi amintesc/imaginez cum ma balaceam in placenta mamei, in lichidul amniotic, si sa fiu autentic din punct de vedere al artei poetice, pentru care a imagina inseamna a da viata unui continut ce, slava Domnului, nu imita realitatea, altminteri nu s-ar merita efortul si s-ar plictisi cititorul... de astfel de poezii abunda piata pentru ca e cel mai facil sa scrii asa. cat despre prinsul in plasa, e ceva de o platitudine extrema, nu, multumesc! Nu o lua ca pe un afront, nu ma deranjeaza comentariile negative sau care nu sunt apreciative, fiecare e liber sa aiba o parere si sa urmeze un drum, sa se foloseasca de ceea ce crede ca ii ajuta in creatie si sa ignore nesemnificativul. Sa auzim de bine! | |
| = unde greșești | George Asztalos [19.Oct.13 16:38] |
| unde greșești tu Diana? acolo că nu te crede cititorul pe cuvînt. nu am spus nicăieri că trebuie copiată realitatea. ar fi și imposibil de altfel. dar ca să cîștigi încrederea cititorului de poezie trebuie să fii autentic intru imaginație. or cînd spui că îți amintești cum te-ai născut e doar o imagine deplasată și total lipsită de credibilitate poetică. mai adaugă enunțuri și metafore ieftine și poți să ieși pe piață, vorba ta... crede-mă că nu cumpără nimeni nici la propriu nici la figurat așa ceva. pentru simplul fapt că e contrafăcut și sună fals. există astfel de falseturi chiar în librării, grămadă și degeaba. dar tu poate ești mulțumită să cînți în corul lor și eu vin să dau sfaturi degeaba. realmente alegerea e a ta. ia-o ca pe un comentariu nesemnificativ dacă vrei. dar tot la vorba mea vei ajunge: imaginează-ți doar cît te crede lumea...restul e realitate și falset:) | |
| = Maestre un “la” , va rog | Diana Caragiu [19.Oct.13 19:14] |
| Asta mi se tare nostim, ce faci acum, mori de grija cititorului?!... te identifici cu cititorul, cu lumea, esti glasul poporului umilit, mintit, pacalit cu metafore ieftine… :) Si dati drumul poemului din mana, ca-l sugrumati, nu vedeti ca nu mai are aer saracu, abia mai respira, eu am spus un deget dom’le….un deget, ce faceti acum e inadmisibil …:-)) | |