| + . | ștefan ciobanu [12.Aug.13 17:28] |
| e liniste aici, si imi place ca se pastreaza atmosfera acestui gen liric. autorul parca este un ins care se misca incet. ba nu, foarte incet, printre cititorii grabiti. desi noua casa nu este chiar un subiect care sa nu atarne in experienta personala. dar asta nu conteaza cata vreme in fata este soarele. e multa multa liniste, dupa cum spuneam, singurul semn ca experienta este totusi tratata grav, este ecoul inimii care taie intre stanci. atunci da! este vremea unei plecari, si asta fara graba fiindca drumul a fost creat. fotografia, parerea mea, trage in jos. dar steaua ramane, chiar daca nu este soare. | |
| = mulțumesc Ștefan | Cristina Rusu [13.Aug.13 08:35] |
| prima data cînd am privit fotografia chiar asta am observat. acea familie cum se deplasează în liniște. nu vorbesc între ei, nu își fac semne ca să se întrebe ceva. hai să îți spun ce semnifică această imagine. cînd i-am cerut detalii fotografului despre această fotografie mi-a spus că într-un sat în care stă verișoara lui (o zonă din nordul Malaeziei), mai multe case s-au dărîmat în urma unor alunecări de teren și atunci doar cîteva familii au căutat să își strămute locul de casă undeva în zone mai sigure. ei au plecat în căutare de locuri stabile pentru a nu mai avea astfel de necazuri. fotografia este reală, adică, tatăl a găsit un nou loc de casă și își duce familia să vadă acest loc. chiar dacă ei vor fi mai departe de cîmpul lor de orez, care aduce venit familiei, preferă așa. mulțumesc pentru lumină. soarele arată că ei sînt plini de speranță și nu au teamă de ce le rezervă viitorul. mulțumesc, bia | |