Comentariile membrilor:

=  pe-o falie de viață- călători	Bejliu Anne-Marie [01.Aug.13 11:22]
"Nu ți-am dat un pod de piatră să-mi cânți “Podul de piatră s-a dărâmat”." din miezul nucii-n care te-ai ascuns fluid subtil al nașterii din soare din versul tainic al poetului de vânt lasă-mi rogu-te pe-o falie de lume pământ atât cât pot să te respir "De fapt, nu ți-am dat și nici nu ți-am luat nimic. În schimb ți-am promis că te voi însoți în demersul tău spre propriile amintiri." în carnea mea mai zace câte-o tâmplă și-un șarpe urcă sinuos prin gând frica îmi cerne umbra printre ramuri luna îmi vede pasul printre-oglinzi și râd și plâng în cartea ta prin glasuri cuvinte strigă și-mi șoptesc... nu sunt nu sunt iubire sunt prin abur fiere sau poate-un vis trecând prin roi de cânt și în cântarea mea prind emisfere de bucurie clipa-n unghi arzând nici nu mă tem nici nu pot spune versul în care iar și iar m-am regăsit umplând amfora lumii cu lacrima tăcerii copil de curte sunt joc apoi sar pe un șotron de vânt "Pe plaja mea sunt un Călăreț provenit dintr-un orb vindecat prin dragoste. Orbul tău era doar un exercițiu de vindecare." ești vis și jar din focul alb al firii nu-mi ești nu-ți sunt suntem din ploi de gând pe-o falie de viață călători... nisip în vânt "Scriu cartea despre zâmbetul printre lacrimi, chip și viață, dezvelind și învelind Misterul, pentru a obține efectul permanenței însoțirii și coparticipării. În turnul de scoici, doar tu ești principiul masculin, restul: scoicile, pietrele, frunza, floarea, apa și algele sunt cele șase zile ale creației, principii feminine." cu fila-n mână cauți simplul gând de-a regăsi în liniște cărarea te însoțește fir de-argint umplând tristețea bucuria neuitarea se umple spațiul cu un cânt sunt "versuri ce-mpletesc lucrarea lui a fi cu a nu fi/ Într-un cuvânt(ul) rătăcitor-răscolitor-tulburător și tandru/ dintr-un nume/ Alexandru." îmi caut scoica dăruită întâmplării de-o vei găsi semnez nisipul ud cu unica-ntrebare a vieții lumii sunt - suntem oare iubire în privirea acelui Chip Prea Blând? Voiajul e pentru sufletele care vor și văd bucuria sensului menținut mereu spre înainte sau mai corect spus spre Înalt transformând pragurile dure ale vieții mereu mereu în bucurie, lumină iar coborârea aparent inevitabilă în permanent urcuș. Spunea un bunic nepoatei lui: /E mai ușor să ajungi în piscul muntelui decât să vezi priveliștea așa cum este ea cu adevărat./
=  scoicile, pietrele, frunza, floarea, apa și algele	Ioan-Mircea Popovici [01.Aug.13 11:51]
"Scriu cartea despre zâmbetul printre lacrimi, despre Chip, Cuvânt și Viață, dezvelind și învelind Misterul, pentru a obține efectul permanenței însoțirii și coparticipării. În turnul de scoici, doar tu ești principiul masculin, restul: scoicile, pietrele, frunza, floarea, apa și algele sunt cele șase zile ale creației, principii feminine." Dimineața/ când cârdurile de păsari ale țărmului deschid fereastra Tympului cu aripile lor/ eu mă trezesc în visul lui Rodador/ acel să fie/ prinde câte-o țintă/ grădina pierdută este motivul căutării timpului pierdut/ ca să nu se piardă sensul pozitiv din lumina amiezii lui Zaratustra/ asta însemnând că-n ziua de ieri/ izvor după izvor/ râu-fluviu-deltă-mare-dor/ algebra din lumina sentimentelor/ coreut-actor-autor-cor-cortină/ dincolo de scenă/ viața din culise. „Apucă-te și scrie totul într-o carte, i-a spus Dumnezeu lui Moise...”
=  Voiajul interior	George Pașa [10.Dec.18 14:27]
Trecută prin diverse filtre, scriitura lui Ioan-Mircea Popovici rămâne aceeași, și totuși alta. Fie că se bazează pe narativitate, pe sugestie, pe reflexivitate, intertextulaitate, pe lirismul de substanță etc., e ceva care emoționează, care poate atinge sufletul oricărui om sensibil, dar și ceva care aduce o distanță, propice înțelegerii marilor adevăruri. Și aceste adevăruri trimit la o intuiție mai înaltă, la rațiuni sueprioare simplei atingeri de corzile sensibile ale fiecăruia. Pentru că imaginarul artistic trimite, mai întâi, la referentul din real, apoi deschide alte căi și căi, într-un labirint de semne în care e necesară o detașare de sine pentru a găsi cele mai bune căi de acces la sensuri. Foarte inspirat mi se pare începutul, prin acea "permutare" necesară. Apoi intervin acele mărci ale monologului adresat, cu o tentă particulară, fără a exclude alternativele general-umanului. Mi-ar fi greu să disting ceea ce este mai reușit aici, fiindcă textul în integralitatzea sa dă măsura împlinirii. Și totuși, dacă aș face acest lucru, aș alege doar două enunțuri, plin de substanță și, concomitent, producătoare de emoții superioare: "Ți-am dăruit un spațiu și tu-mi dai o poveste. Mama bătută, în drum spre fiu, fugind de Singurătate și de Moarte." Doar o corectură ar cam fi necesară într-un loc, fiindcă par a lipsi niște cuvinte acolo: "Când Poeta taina împlinirilor de gând..." Un text de apreciat.
=  pagina de citire	Ioan-Mircea Popovici [01.Aug.13 16:15]
de dimineață-mi spunea îngerul că lipsește un verb și tot de dimineață-i zic lasă-le așa după cum le-a găsit momentul pe tabla așteptării uită-te pe lângă inelul cu chei spunea Isihie nu te amesteca și nu le amesteca zicea Pictorul Cine este Pictorul tău? m-a întrebat, într-o zi, Livia. Cine este Mic? m-a întrebat, cineva, sufocat de mânie.