| = interesant final | Cristina Rusu [12.May.13 22:12] |
| este un poem bine conturat. nu m-am așteptat la așa un final. tocmai cu asta surprinzi. sîntem ca niște copii, ne dorim finaluri pozitive pentru cei ce sînt ai noștri. mi-am amintit că am văzut un film despre doi copii care se jucau despărțiți de un gard. unul era în lagăr, evreu, iar celălalt german, fiul celui ce se ocupa de lagăr. inocența acestor copii m-a impresionat. își puneau întrebări unul celuilalt, tu de ce ești mereu în pijamale și nu ai voie să ieși de aici etc. copilul german îi aducea mîncare celui evreu și jucau șah prin gard. totul pînă într-o zi cînd copilul german și-a dorit să vină și el în vizită și i s-a făcut rost de o pereche de "pijamale". a intrat prin spărtura din gard și au mers să facă un tur. tocmai atunci a început ploaia și un ofițer îi băga pe toți înăuntru, dar copiii nu știau că în acea zi se dăduse ordin să fie toți gazați. au crezut că îi adăpostesc de ploaie. mama copilul german a văzut că fiul ei a dispărut și au început cu toții să îl caute. l-au găsit dar prea tîrziu, fusese gazat împreună cu ceilalți. împreună cu niște colegi făceam comentarii pe marginea filmului și unul din ei mi-a zis că a fost impresionat cum copilul german a avut așa un ghinion și a fost gazat. m-am gîndit la ce a spus, dar de fapt doi copii au fost gazați. adevărat că impactul a fost atît de puternic că nimeni nu s-a mai gîndit și la copilul evreu. un film dur. așa și în poemul tău. mama a plecat și acel mormînt a fost dat altcuiva. felicitări pentru cum duci povestea pînă la capăt cu această serie cu magiun. bia | |
| = re Cristina Rusu | Anni- Lorei Mainka [12.May.13 22:16] |
| Da, realitatea e cea mai cruda...noi vrem s-o ocolim si cica facem arta ca sa ne indulcim viata asta scurta si opaca...de fapt ea e plina de soare de speranta si bine...insa nu stiu cum se face ca ne pune cineva mereu intre garduri, cum bine zici... am vazut si eu filmul acela, doamne ce greu mi-a fost apoi ...si tot l-as revedea. ma bucura ca cel putin citeva din povestile mele ajung la cititor, publicatul cred ca e pentru cei cu putere editorila si difuzare...cei dintre alesii alesilor...asa ca va doresc tuturor sa cititi, mult bine si din cind in cind pe mine....danke. | |