| = Participare de elită | Dan Norea [21.Apr.13 18:24] |
| Cristina, de data asta te-ai întrecut pe tine. În afară de participanții obișnuiți de pe agonia, ai venit cu o serie de invitați de elită, unii din afara agoniei, iar alții chiar din afara țării. Imaginile sunt superbe, mă îndeamnă să-mi fac tot felul de planuri financiare absurde, pentru a putea vizita Japonia. Iar textele parcă sunt mai bune decât la toate colajele precedente. Cu asemenea autori, nici nu e de mirare. Felicitări tuturor autorilor! Felicitări, Marian Ghilea, pentru fotografii! Felicitări, Cristina! | |
| = Japonia - tărîmul samurailor, al dragonilor și a legendelor frumoase | Cristina Rusu [21.Apr.13 18:48] |
| Am primit acceptul pentru a invita persoane din afara site-ului și mulțumesc conducerii pentru asta. Aici e locul nostru unde ne întîlnim de fiecare dată acasă, în această zonă niponă, care, trebuie să recunoaștem este de o frumusețe deosebită. Aici împărtășim toate visele și dorințele noastre, în poeme care pentru noi capătă o întoarcere în trecutul îndepărtat al unor locuri ce ne par mult prea cunoscute. Îl "invidiez" pe Marian pentru că a străbătut cu pasul, și de atîtea ori aceste locuri minunate, pe care eu personal nu am ajuns să le străbat decît prin paginile cărților. Japonia - acest tărîm cu o cultură ce depășește mult imaginația unui simplu căutător, ne atrage mereu pe sub florile de sakura, pe sub poarta Torii a templelor, ca simpli căutători de liniște, meditație și frumos veniți de departe. Poeme foarte bune și frumos lucrate. Să știi că poemul tău mi-a plăcut foarte mult. Ai avut o idee minunată cu acea renovare a templului, cînd toată rugina nefolositoare a căpătat deodată așa o frumusețe pe arțarii din preajmă. Fotografiile au toate povestea lor, care te captază și te introduce într-o lume diferită de cotidianul nostru. Mulțumesc încă o dată tuturor invitaților și colegilor pentru bunăvoința și dăruirea de frumos. Vom vorbi despre poeme și le vom analiza pe parcurs. cu mult drag, Bia | |
| = Bia s-a autodepășit aici ^_^ | Marian C Ghilea [21.Apr.13 21:11] |
| Dragă Bia, Te-ai depășit pe tine însăți cu acest montaj. Ai facut o muncă enormă de selectare a imaginilor, de aranjare a poemelor și de descriere detaliată a fiecărui loc ce apare în fotografii. Participanții, de asemenea, au scris cu toții niște poeme deosebite. Fiecare din ele are ceva frumos. Ca să fiu cinstit cu toată lumea ar trebui sa scriu câte un paragraf despre fiecare poem, dar asta ar face ca și comentariul meu să devina excesiv de lung. Așa, mai bine nu nominalizez pe nimeni și reiterez constatarea că versurile fiecăruia m-au mișcat, fără excepție. Iar combinația de vers liber, haiku și tanka a dat și mai multă culoare acestui frumos lanț de poeme și imagini. Nu pot decât să mă bucur că am avut șansa să particip și eu la această postare și că am reușit să contribui cu niște fotografii cât de cât interesante din frumoasa țară a Soarelui Răsare. De-a lungul anilor s-au strans multe asemenea montaje haiga cu totul deosebite. Cred că ar merita ca Bia să le publice într-un volum într-o zi. Poate unii se vor plânge că noi, participanții, ne lăudăm iar între noi. Dar nu e așa, nu sunt laude gratuite iar eu abia acum am văzut montajul final și celelalte poeme și nu ar fi corect din partea mea să nu apreciez pozitiv munca atâtor oameni talentați. | |
| = Biei | Anisoara Iordache [21.Apr.13 21:13] |
| Pentru fiecare adânc o crizantemă. Mulțumesc Biei. O seara plăcută tuturor! | |
| = țara Soarelui Răsare | Cristina Rusu [21.Apr.13 21:33] |
| Marian, Dacă nu mergeai tu acolo și nu aduceai aceste fotografii frumoase, astăzi nu am fi avut așa un material de lucru. Tu ne-ai dat fotografii, eu doar le-am selectat și am avut de unde. Colegii noștri nu știu, dar au mai fost niște fotografii frumoase cu defileul de lîngă Kyōto și cu Rîul Kamo. Oricum, materialele de lucru au fost bune. Fotografiile sînt deosebite și am încercat varietate aici, să cuprind cît mai multe locuri pe care nu le-am mai văzut. Mi-a plăcut poemul tău cu umbra, interesantă viziunea ta, și poemul prietenei tale în ton cu anotimpul în care s-au făcut fotografiile. Să mai mergi și în alte anotimpuri, ca să ne aduci material de lucru. Ai avut dreptate, așa cum a spus și Dan, poeme foarte bune și nu poți să pui unele pe primul loc, iar altele pe al doilea. Mulțumim de fotografii Marian. Anișoara, Eu te pun la lucru, te bat la cap cu termene și condiții și tu îmi mulțumești. Eu îți mulțumesc că ai dat din timpul tău să fii aici alături de noi. "Pesemne" că ne este bine împreună. cu drag, bia | |
| = Salut | nicolae tomescu [21.Apr.13 21:55] |
| și eu oaspeții dragi care, prin participarea lor, au adus un plus de frumusețe vorbelor ce însoțesc imaginile. Frumos sună:Spirale tăinuite în trepte semețe; Clipa se transformă în perlă; Pomul păzind urcușul spre cer; Omul cu rișca străbătând veacurile; Veșnicia pasului spre cer; Templul vechi în hibernare; Parfumul nostalgic; Perenitatea vechiului zid.. Dar ar trebui, ca să fiu nepărtinitor, să reiau toate postările dumnealor. Și de data aceasta prin explicarea fotografiilor am făcut o adevărată excursie în Țara Soarelui Răsare. Mulțumesc pentru aceasta Biei, lui Marian Ghilea și tuturor participanților | |
| = Konban wa - bună seara Nicolae | Cristina Rusu [22.Apr.13 07:05] |
| Observ că ai trecut cu atenție și ai evidențiat unele versuri care ți-au plăcut. Cînd m-a întrebat valeriu ce poem trebuie să facă, i-am spus că nu haiku sau tanka, că el nu este pe linia aceasta. mi-a plăcut poemul lui. e diferit oarecum de ce scrie el constant, și începutul poemului a dat cursivitate și celorlalte imagini de acolo. Îmi plac tare mult treptele lui smerite, m-a cucerit cu versul acesta. Poemul este ca o poveste, are dragoste, vis, suflet mic și suflet mare,truditorii și maeștrii care se roagă în templu. Acolo pe colină începe povestea amplă a unor personaje care trăiesc un moment, într-un anumit loc. Da, începutul poemului e chiar frumos. "clipa se transformă într-o perlă" - poemul lui Marius Chelaru curge frumos, și treptele parcurse ale istoriei templului Kinkaku-ji se amestecă cu metafore; poemul pune cititorul între planurile visului dar și ale realitații. Titlul poemului este frumos tare. Aș fi vrut să găsesc mai multe informații despre denumirea de căprioară, cerb din grădina templului, dar voi căuta cu siguranță, căci vreau să știu povestea care se ascunde în spatele numelui acesta. "dintre nori..în afara timpului..clipele devin valuri", un poem frumos. Florin Grigoriu conștiincios cum este, mi-a trimis mai multe poeme și chiar m-a pus în încurcătură, căci mi-a fost greu să aleg dintre ele; poem într-un vers, tanka și haiku. Poemul haiku al lui mi-a plăcut tare de tot. Am stat să văd imaginea care a creat-o și mi-a plăcut. Cele o mie de chipuri pot fi și zeitățile Kannon, pot fi chipurile perindate prin istorie, dar pot fi și oamenii care trec mereu pe la templu. Însă, un singur poem păzește urcușul spre cer. Partea a doua a poemului arată de fapt cît de bine a știut poetul să îmbine planurile. Atîtea chipuri, și totuși un singur pom care paăește prin natura sa de a fi mereu acolo, tot acest periplu intens al unot suflete care caută cărarea spre cer. este un haiku bun, și un poem care surprinde excelent imaginea. "omul cu rișca străbătînd veacurile", și aici m-a impresionat smerenia. Atît de umil acel om, un om foarte umil, dar care rămîne în contextul istoric ca punct de reper. El este omul care a purtat generații întregi de oameni de vază, dar și turiștii de astăzi. Versul doi este foarte reușit. Numai cînd îl citești ceva se întîmplă în interior. Și dacă se întîmplă înseamnă că poeta a reușit să strîngă emoție. La poemul lui Akiko templul nu este în hibernare doar datorită anotimpului, ci și datorită faptului că acolo sînt atîtea comori care rămîn în acel loc bine păstrate. Un poem care te înveselește pe final. Dă notă veselă. Ce mi-a plăcut cel mai mult la poemul lui Vasile Moldovan sînt planurile. Un plan spune ceva în contrast cu celălalt plan. Ce a făcut bine poetul aici? De fapt a făcut ceva deosebit. Planurile poemului nu sînt într-o parte delimitată de cealaltă, ci sînt omogenizate în poem. Ele nu se despart ci formează un tot unitar al poemului. E ca și cum ești în vîrf, totul se întîmplă acolo, un pas mic, dar de fapt veșnicia. Totul este legat de acel vîrf. Foarte interesantă viziunea sa. Atît de înalt cu numai un pas de făcut, dar spiritual drumul este foarte lung spre veșnicie. Este un poem bun. Alexandra este îndrăgostită de natură și tot ce semnifică ea. Reușit versul cu parfumul nostalgic. Este amintirea unui parfum care se repetă în diferite anotimpuri, un parfum care nu se schimbă niciodată, al florilor spulberate de vînt, din pomii dalbi. Rămîne totuși acel mister din parfumul nostalgiilor. Și poemului Siminei cu perenitatea zidului arată trecerea aceasta peste ani. Au fost cutremure poate, sau cine știe ce alte intemperii ale naturii. Zidul a rămas acolo. Nu este un simplu zid, ci este credința și voința unui popor de a rămîne cu istoria sa intactă. felicitări tuturor pentru poeme. vom mai vorbi despre ele. cu drag, bia | |
| = paralela și ...triunghiul | Valeriu D.G. Barbu [22.Apr.13 11:00] |
| recitind întreg ansamblul creat aici... am probat un sentiment nedeslușit: - mă fulgeră o paralelă între stările de spirit transmise cu tărie aici și cele trăite cândva în nordul Moldovei, la mănăstirile noastre și, deodată, am fost transportat sufletește în străvechea zonă a Maramureșului... un triunghi spiritual straniu și aparent fără legătură dar, cine ar putea percepe căile inimii?!... Bia, nu îmi imaginam că va ieși acest montaj atât de viu, felicitări ție și cititorilor tăi care au răbdarea să se bucure... | |
| = spațiul românesc | Cristina Rusu [22.Apr.13 12:07] |
| Incontestabil că avem în spațiul românesc comori spirituale deosebite. Sufletul poate transcende spații și poate rezona în locuri care au încărcătură energetică și spirituală foarte mare. Mulțumim de participare și răbdarea în ale cetirii cu drag, Bia | |
| = Bia, felicitări! | Gârda Petru Ioan [22.Apr.13 12:23] |
| Ești regizorul unor proiecte grandioase, pe care le duci la bun sfârșit. Onorat de a fi fost în preajma zidurilor Palatului Imperial. Felicitări celor care au trecut dincolo. Cocorii... | |
| = Ioane | Cristina Rusu [22.Apr.13 12:50] |
| Ai venit cu un poem bun. Și s-a potrivit perfect cu locul, pentru că Palatul Imperial are porțiuni ce nu pot fi vizitate. Sobrietate, liniște, doar țipătul cocorilor ajunge dincolo de ziduri. Partea unde se întinde parcul este departe de locurile unde se fac ceremoniile. Mulțumim de participare cu drag, Bia | |
| = Petale de cireș.... | Magdalena Dale [23.Apr.13 17:30] |
| În primul rând vreau să mulțumesc invitațiilor pentru bunăvoința de a participa alături de noi la proiectul inițiat de Bia. Vreau totodată să-i mulțumesc și lui Marian Ghilea pentru bunăvoința de a ne pune la dispoziție pozele ca în acest fel să putem călători imaginativ în locuri încărcate de o spiritualitate aparte. Este aici multă muncă de documentare, iar pentru noi multă informație necesară pentru cei ce vor să înțeleagă spiritualitatea acestui popor deosebit dar și pentru cei interesați de lucruri inedite. Ce să alegi dintr-un șirag de perle? În zadar caut în acest șirag o imperfecțiune… Sunt ca și petalele de cireș ce s-au risipit ca o ploaie de primăvara dând frumusețe spirituală clipelor. O prezență inedită este Akiko Ishida, invitată de Marian Ghilea. Poemul tanka scris de domnia sa cred că poate fi un bun exemplu pentru noi. Simplu, inspirat din fapte cotidiene dar plin de simboluri cu semnificații adânci, mai ales dacă citim documentația legată de templu oferită de Bia. Pe invitatul Luminiței Suse, Mike Montreuil, l-am întâlnit în ultimul număr al revistei red lights într-un dialog poetic cu Luminița Suse, dialog care mi-a încălzit sufletul. Parcă fluturele inspirației trecea de la o floare la alta și am fost încântată să-i urmăresc zborul. Poemul tanka scris aici se înscrie în aceeași linie poetică plină de sensibilitate care te transpune în lumea fermecată a visului. Lângă lemnul rece o promisiune fierbinte… Din nou simboluri alese cu măiestrie! Remarc cât de armonios se îmbină poemele de inspirație niponă cu celelalte. Prezența lui Marius Chelaru ne onorează. Coincidența face ca de curând să fi citit < b>Templul de Aur de Yukio Mishima, care are ca punct de plecare incidentul din realitate relatat de Bia în notele documentare. Poemul scris de poetul Marius Chelaru oglindește cu har poetic ceea ce am simțit când am citit cartea. Clipele care vin / devin valuri / în lacul fără sfârșit / al zilei eterne a lui Buddha. Cenușa vieții și umbra poveștii Pavilionului de Aur accentuează aura de mister și frumusețe a acestui vestit Templu, cu simboluri ce amintesc tragica lui poveste. El va rămâne, așa cum remarcă poetul în afara timpului cu o faimă ce va domina veacurile. M-am oprit asupra poemelor celor care nu au fost invitați de mine. Nu vreau să abuzez de acest spațiu prea mult. Cum am spus la început, sunt poeme foarte bune care se încheagă frumos intr-un tot unitar ce emană o spiritualitate aparte ce te îndeamnă la meditație în fața unei căni de ceai. Vasile Moldovan, Florin Grigoriu, Vali Iancu, Alexandra Flora Munteanu, Ana Ruse sunt colegi de cenaclu pe care îi apreciez, motiv pentru care i-am și invitat. Mă bucur că sunt alături de noi cu poeme care accentuează calitatea întregului lanț poetic. Marian Ghilea, Lumința Suse, Cristina Rusu, Dan Norea, Ion Rășinaru, Ioana Greier, Ioan Petru Gârda, Anișoara Iordache, Ana Maria Bezem, Tincuța Bernevic, Grigore Chitul, Cezar Ciobîcă, Livia Ciupav, Angela Nache Mamier, sunt vechi colegi de înlănțuiri poetice a căror poeme le apreciez și mă bucur să pot participa alături de ei. Andreea Bănuț și Valeriu Barbu cred că ni s-au alăturat pentru prima dată. Dacă greșesc îmi cer scuze. Poemele lor sunt verigi ale lanțului care dacă ar lipsi ar știrbi din frumusețea înlănțuirii. Felicitări tuturor participanților și mulțumesc Biei pentru invitație. Magdalena Dale | |
| = "pacea interioară.." | Cristina Rusu [24.Apr.13 10:32] |
| Mulțumim Magdalena pentru participare și pentru că nu ai venit singură, am completat buchetul de crizanteme cu poemele invitaților tăi. Și mie mi-a atras atenția poemul lui Mike Montreuil, pentru că are un mesaj puternic al dragostei în el. În multe temple din Japonia se celebrează căsătorii în stil tradițional, și acolo, în acel loc sacru, cei care se iubesc intră pe Poarta Karamon împreună pentru totdeauna. Sînt foarte multe porți de acest fel în Japonia, unele avînd chiar semnificații istorice deosebite. Deși termenul de karamon a plecat din China, japonezii au încoroporat unele elemente chineze în istoricul lor. La templul Chion-in din zona Maruyama (sediul școlii Jodo) găsim cea mai mare poartă de templu din Japonia. Este o poartă deosebită cu două niveluri, sanmon, în fața întrării principale, are 24 de metri înălțime și cel mai mare clopot dintr-un templu. Pe deal la mormîntul preotului Honen (cel care a fondat Școala Jodo în 1170)este o poartă Karamon făcută în 1633, deosebit lucrată și împodobită cu mare măestrie. Un alt poem care este dedicat strămoșilor și celor opt spirite divine ce au murit în circumstanțe nefericite, este cel al lui Cezar Ciobîcă. Nu se poate trece cu vederea un poem atît de subtil. Este cu adevărat un poem meditativ, lin, și foarte inspirat. Acel dangăt de clopot parcă trezește acele spirite, pentru a face bine, iar puful plopilor atinge pietrele lor funerare printr-o mîngîiere. Foarte bun poem Cezar și te felicit pentru creația ta. Mai găsim bătaia clopotului și în poemul Angelei Mamier, dar ea este ca o trezire a sufletului, o plecare a sufletului spre înalt, ca să descopere pacea interioară, adevărul în sinceritatea inimii. Imediat ce se intră în Templul Kōshō-ji, poarta în formă de liră cu povestea ei, trimite vizitatorii spre o altă lume necunoscută. Toate poemele tanka din acest lanț au cîntat dragostea și poemul Laurei a adus acea forță a iubirii împlinite, căci rădăcinile iubirii aici, sînt adînc înfipte în granitul insulei, ca să nu se clatine această iubire. cu drag, Bia | |
| = slide | tincuta horonceanu bernevic [24.Apr.13 14:11] |
| Un proiect grandios, o îmbinare reușită de fotografii și poeme din care rămâi cu o încărcătură emoțională aparte. Ar merge un slide pe un ecran imens, iar noi spectatorii din sală, vrăjiți de imagini, text și muzică. Am făcut un exercițiu de imaginație. Felicitări Cristina, pentru munca pe care o faci și celorlalți colegi pentru poeme. | |
| = ai intrat la ceai | Cristina Rusu [24.Apr.13 15:32] |
| Între cedri, pe dalele de piatră ne dăm întîlnire cu toții la ceai..frumos poemul tău Tincuța. Observ că și la tine dragostea susură ca un izvor. De data aceasta am să te așez lîngă Ioana Geier, în acest loc sacru, și împreună să ascultăm miile de suntete din văzduh, căci aici se aude cu totul altfel. Mulțumim că ni te-ai alăturat. cu drag, Bia | |
| + emoție, | Ottilia Ardeleanu [24.Apr.13 19:44] |
| locul pe unde calci pe vârfuri. îmagine în cuvânt și cuvântul imagine. nu știu oamenii, doar spiritele lor, reunite aici, pa foaia care mărturisește. și nu se vede munca din culise. doar chipul frumos al lucrului îngrijit! felicitări tuturor! | |
| + o lume inedita, o lucrare cu suflet si profesionalism | Anni- Lorei Mainka [24.Apr.13 19:52] |
| Multumim autorilor, multumim site-ului agonia de a da posibilitatea unui eseu in imagini, trairi, literatura de buna calitate, o colaborare care poate fi un exemplu pentru alti multi autori. Nu am cuvinte de admiratie cit de tare mi-a placut. Japonia pentru mine e tara din vis, si asa am si perceput-o la voi. | |
| = Japonia - țara de vis | Cristina Rusu [25.Apr.13 09:22] |
| Ottilia, Îți mulțumim că ai pășit aici, alături de noi tiptil; să nu ne trezim din această meditație, contemplare, să rămînem în oaza limpede a scrisului curat. Adevărat că aici oamenii sînt cuvinte și îi putem cunoaște din poemele pe care le-au dăruit. Chipul frumos și lucrul îngrijit îl vedem în fiecare zi, în tot ce se răsfrînge din viața japonezilor. Totul la ei este îngrijit. Casa, grădina, în special vorbirea (la puține popoare dialectul este atît de îngrijit, și modul de adresare este atît de atent), orașele, minunatele locuri istorice. Așa trăiesc ei și sînt un model pentru fiecare dintre noi. Punem crizantema ta galbenă alături de cea din lac cu poemul, să rămînă în suflete poeților de aici ca o frumoasă amintire. Anni- Lorei, Japonia, în special orașul Kyōto are ceva magic, și după cum spun cei care au călătorit acolo, îți trebuie luni de zile să cuprinzi toate locurile interesante. Ei au și foarte multe festivaluri, care atrag în medie foarte mulți turiști. În fiecare oraș găsești festivaluri diferite, celebrate în fiecare anotimp, în funcție de istoria și tradițiile locului. Meritul japonezilor este acela că au știut să păstreze aceste locuri deosebite și să le îngrijească cu mare atenție. Foarte multe clădiri, temple, grădini sînt înscrise în Patrimoniul Mondial, și sînt Comori Naționale ale acestei țări. Rar poți găsi o țară care să aibă atîtea comori păstrate și protejate de-a lungul timpului. Cînd l-am întrebat pe Marian ce i-a atras atenția cînd a fost în Japonia, mi-a spus că politețea excesivă a oamenilor și calmul. Pentru un european este greu să se obișnuiască cu așa o politețe, chiar așa s-a exprimat el, că poate fi luată drept excesivă - asta spune ceva despre un popor. Mulțumesc Anni pentru crizantema ta. O vom păstra cu drag împreună cu cea a Ottiliei, amintire, mereu la întîlnirea în aceste pagini ale agoniei. cu drag, Bia | |
| = Arigato | Chitul Grigore [26.Apr.13 17:44] |
| Cristina, mulțumiri și felicitări pentru organizarea acestei noi explorări minunate prin eterna și fascinanta Japonie ! | |
| = Kinosaki | Cristina Rusu [27.Apr.13 13:12] |
| Ai văzut ce fotografie ți-am dat, te-am trimis în stațiune. Sînt multe de văzut în Kinosaki. De-a lungul rîului Otani-gawa, ce străbate orașul, sînt restaurante unde se servesc mai multe rețete de crabi și fructe de mare, foarte delicioase. Orașul se poate numi sfînt, pentru că zona a fost descoperită de un călugăr Dochi-Shonin, prin sec al VIII-lea. Kinosaki este înconjurat de munți vulcanici. Pe o parte a munților este o porțiune ca o masă de bazalt ce s-a format din lavă întărită de 65 metri lățime și 42 lungime, în care se deschid două peșteri Byakko-do - Peștera Tigrului Alb și Seiryu-do - Peștera Dragonului Albastru. Mulțumim că ai fost cu noi. cu drag, Bia | |