| = cred în puterile tale | Ioan Postolache-Doljești [19.Feb.13 20:27] |
| Monica, e multă,multă al dracului,mocirla morală căzută pe lume. și părelnica pace de azi e turbată. dezlănțuite sunt pornirile egocentre in oameni.lozinca sub care se-ascunde minciuna ne este fluturată pe ochi și pe creier mereu, "drepturile omului" și nu ale oamenilor, de parcă fiecare om ar avea un pământ și nu pământul ne are pe toți. spui de sclavie, sclavi suntem toți în sistem. cu atenție ți-am citit spovada durerilor tale. eul tău plin de răni ți-l văd ca pe un copil jupuit, cu nepăsare de alții învelet, la repezeală, cu haine murdare. sincer ți-o spun, ești un potențial câștigător. atuurile tale sunt tocmai lăturile zvârlite pe tine. aș vrea să citesc o carte scrisă de tine cu eroul central acel copil nefericit care,capitol cu capitol, își aruncă una după alta veșmitele nefericirii. la finele romanului tău ,sunt sigur, copilul va râde din nou, va fi liber. asta să fie ultima scrisoare deschisă. începe romanul. aștept să-ți citesc primul capitol. cu încredere și urări de succes, ioan | |
| = CRISTINA este numele meu | Cristina-Monica Moldoveanu [20.Feb.13 19:09] |
| Domnule Doljești, Sunteți puțin lipsit de sensibilitate! Scuze pentru revoltă. M-am săturat de atâția ani să fiu tratată cu un nume care nu este al meu și nu a fost niciodată folosit. De ce simțiți nevoia să mă numiți Monica? Am scris și pe alte siteuri de atâtea ori și aici pe agonia înainte să șterg prima parte a contului meu, că numele meu e Cristina, am insistat asupra acestui lucru, am explicat de ce nu îmi place Monica și dvs. și alții insistați încontinuu să mă rebotezați. Chiar și după ce am explicat de atâtea ori. Deci vă place minciuna. Nu vi se pare logic, dacă nu cunoașteți o persoană, să o chemați pe primul nume de botez? Mie mi se pare logic. Semnez din nou, cum am făcut de atâtea ori și aici și în alte părți CRISTINA. Cred că înțelegeți că în condițiile în care eu nu am greșit nimic întreaga viață și oamenii tot mint că aș fi nebună, mă deranjează schimbarea numelui meu. Cât despre copilărie, a fost extrem de fericită până la 13 ani când au început să mă chinuiască, am scris deja absolut totul despre viața mea de copil aici pe agonia, deci nu mai am ce adăuga. MÃ NUMESC CRISTINA, ÎNTOTDEAUNA M-AM NUMIT CRISTINA, NU SUNT O ALTÃ PERSOANÃ. Și am fost un copil extrem de fericit, nu sum spuneți dvs., răul a început doar în adolescență, dar acum sunt deja 29 de ani! Nu mai sunt un copil. Nu mai sunt nici tânără. Îmi cer scuze dacă v-am jignit, dar încercați să vă puneți în locul meu, după toți anii de mistificări asupra mea, de ce să îmi furați numele? | |