| + Pasărea din vioara omului singur | George Pașa [02.Feb.13 14:02] |
| Am citit poezia aceasta încă dinainte de a fi recomandată și mi-am zis că voi reveni și cu un semn de lectură, chiar dacă părerea mea nu contează. Sincer, și eu aș fi recomandat-o, fiindcă are o circularitate compozițională bine realizată, o melodicitate care vine nu numai din acel refren din prima și ultima strofă, e scrisă cu sensibilitate și, în ciuda unei teme și a unor motive frecvent utilizate, surprinde, mai ales prin schimbarea perspectivei din final. Adică versurile 3, 4 și 5 din ultima strofă au strălucirea pe care numai soarele interior al ființei poetice ne-ar fi putut-o trimite. Acum poate sunt eu subiectiv, fiindcă, în ciuda disputelor dintre mine și autoare, nu de puține ori ne asemănăm ca tip de snsibiltate artistică. Și ar fi păcat să nu remarc aceată poezie. Ma spun că mi-au plăcut și analogiile dintre inima însinguratului și inima casei. Încă dinaintea ajungerii cu lectura la final am remarcat acest lucru. Nu cred că reluarea într-o formă imperceptibil nuanțată a ideii impietează cumva asupra conținutului. | |
| = fiecare om | Ottilia Ardeleanu [02.Feb.13 16:43] |
| are o vioară care se aude în altcineva anume. frumoasă pereche de zaruri! poezia asta se aude dintr-o vioară, semn că nimeni nu e singur... delicată. | |
| = da, pe merit | Anni- Lorei Mainka [02.Feb.13 18:51] |
| Un poem ce ma bucur ca a atras atentia... e bine ca cineva mai iese din sine...ca mai sunt inimi pe undeva prin galaxie. | |
| = mie | Leonard Ancuta [02.Feb.13 19:11] |
| mi se pare un text slab, fara forta poetica si incoerent. lipseste ideea de baza sau probabil nu are suficienta forta sa razbata din cuvinte. mai mult, exprimarea e lipsita de imaginatie, liniara, fara patrundere. intreg textul pare un cliseu de la un cap la altul - pasarea, omul cu vioara, casa cu inima, femei, spice, barbati cu iarba intre dinti - toate sunt ultrafoslosite - nimic nou, nimic inventiv, nimic original. pe mine ma sperie rau cand vad ca lumea apreciaza astfel de resturi poetice. de altfel nu ma asteptam din partea Silviei, care are si poeme bune sa ne ofere un material atat de lipsit de autentic. | |
| = * | Paul Gabriel Sandu [03.Feb.13 01:44] |
| reusit poemul. as scoate totusi acel "din moment ce" caci amana inutil versul. | |
| + frumos | Ioana Bogdan [03.Feb.13 12:14] |
| Foarte fain poem, cam plin de pasari, dar tot n-as scoate nimic... Complet si muzical. | |
| = . | George Pașa [03.Feb.13 14:57] |
| Ar mai fi o problemă repetarea lui "dar" și a lui "care", însă, probabil, se mizează pe această recurență. E drept, fără ele ritmul ar avea de suferit. | |
| = re | Silvia Goteanschii [03.Feb.13 15:56] |
| Eugenia, îți mulțumesc pentru evidențiere. Domnule George, mă bucur că v-am prins ...cu suflet :). Nici în cazul meu, disputele nu au constituit vreodată motiv pentru a nu evidenția un text pe care l-am considerat reușit. Oricum, e sănătoasă uneori, chiar și în poezie, poziția de tabără adversă, altfel, murim. Cine știe, poate ne vom cunoaște cândva, cumva la o cafea, la o înviere:) Vă mulțumesc. Otti, știu că vii aici cu drag, dar știi ce mi-aș dori să văd într-o bună zi ? Comentarii semnate Otillia Ardeleanu în care ne spui ce nu îți place :). Anni, tu ești pasăre rară :). Mulțu pentru inimă. Paul, îți mulțumesc. Am să modific acolo. Ioana, bun venit și la mine. Mulțumesc pentru lumină. Intervenția ta, încă o dovadă că n-am fost chiar așa incoerentă, cum susține ... ...Leonard Ancuță. Leonard, creația unui om și discuțiile cu acesta pe fondul creației sale, îți oferă, de obicei, un tablou al personalității autorului și nu numai. La întrebarea pe care mi-am pus-o în privința ta, care sună cam așa „cu cine am eu, totuși, de-a face” în acest perimetru artistic, am ajuns la un răspuns care îmi permite satisfacția de a-ți ignora stupizeniile. Faptul că tu, invocând libertatea expresiei numai pentru că acest lucru îți permite să-ți justifici aberațiile și atribuindu-ți titlul de zeitate în olimpul poeziei românești / sper că nu te bagi și în literatura de la frontieră încolo/, numai pentru că te afli într-un mediu favorabil / un mediu poate fi favorabil de ex. pentru creșterea paraziților sau cultivarea trandafirilor, dar cum tu nu ai de ales .../ și cum eu, asumându-mi micșorimea creatoare și care mă aflu în acest spațiu exclusiv de dragul scrisului, scris care ab initio, pentru a fi considerat ca atare, dincolo de geniu, trebuie să mai aibă ritm și logică și toate astea, cât de greu sau ciudat n-ar fi, trebuie să aibă un caracter imanent, ei, faptul că tu / ca să continui ideea de la început / te afli departe, mult prea departe de a ajunge la acest nivel de conștientizare, îmi întărește convingerea că un comentariu al tău, pozitiv ori negativ, trebuiește lăsat fără „atențiune”, mai ales că ai început salutar, când ai afirmat că ți se pare. Deci da, Leo, ți se pare. Uite că am și căzut de acord. | |
| = deci | Leonard Ancuta [03.Feb.13 16:09] |
| eu n-am cazut de acord cu tine. eu cred ca acest poem e prost, asa cum ti-am explicat mai sus. e parerea mea, poti s-o ignori, dar se vede ca nu poti. ceea ce inseamna ca de fapt conteaza si, mai mult, sunt convins ca te va afecta in momentul in care vei scrie urmatoarele poeme. si bine ar fi sa fie asa, fiindca te va ajuta sa iesi din mediocritate, din banalitatea pe care o aperi cu ferventa acum dar pe care o vei constientiza cat de curand. am citit sute de carti de poezie in ultima vreme si am descoperit metode, atitudini, curaj, inovatie, - ma rog, tot acel tacam care te face sa iesi din pluton la cativa dintre autori - nu peste tot, nu in intreaga realizare. as putea spune ca nimeni nu e genial 100% si ca niciun poet contemporan nu mi-a aratat doar parti bune, pentru ca asta e, exista si din cele rele. si eu le am pe ale mele si cred, oricine. asa ca nu te supara ca iti spun ce cred asa direct si in vazul tuturor, o fac pentru ca ti-o spun tie si mai multora, - crezul meu, viziunea mea despre poezie este cu totul diferita. se bazeaza pe studiu, pe lectura, se bazeaza pe logica si intuitia mea formata in timp. aici ai scris un text prost, cine te opreste sa scrii unul bun? eu nu. eu doar iti spun ca directia asta e gresita, in opinia mea. asta pentru ca momentul simbolismului a cam trecut. pentru ca elementele cu incarcatura gen pasare, om cu vioara, femei cu spice si alte gaselnite de genul asta se foloseau in urma cu 100 de ani. poezia trairilor, a starilor, a imediatului, a realului nu se mai foloseste de astfel de ingrediente, sunt perimate, ruginite. nu-ti ofer un retetar, asta ramane sa ti-l creezi singura, insa iti spun ca drumul in directia pe care o urmezi e infundat. si ai putea sa-mi multumesti ca ti-am spus asta. | |
| = .... | Silvia Goteanschii [03.Feb.13 16:18] |
| tu ești orb, sau te faci ? chiar nu înțelegi că din punctul meu de vedere ești lovit de nulitate relativă sub aspectul pe care-l tot dezvolți / dacă e relativă, înseamnă totuși că mai ai șanse, așa cum am spus de multe ori, dintr-un text al tău, se pot selecta și chestii viabile / . și cum eu am și capacitate de exercițiu , n-am pentru ce să-ți mulțumesc, fiindcă aleg ăia o sută de ani în urmă, decât să ajung, prin propiul meu exercițiu, la sandale ca a tale. | |
| = off topic | Ioana Bogdan [03.Feb.13 23:28] |
| Leonard, directia in care scrie Silvia nu e deloc gresita, asta nu inseamna ca nu poate imbunatati pe ici pe colo textul, asta nu inseamna, in niciun caz, ca e prost poemul, adica lipsit de valoare, de vreme ce atinge gustul altora. Chestiune de gust si de valoare, care, cum bine stim, nu se discuta. Primul comentariu al tau era argumentat, ok, apartinea punctului tau de vedere, dar al doilea nu se justifica. Cred ca discutia devine deja de off-topic. Gata, nu ma mai bag! | |
| = un poem în care mă regăsesc | Zavalic Antonia-Luiza [05.Feb.13 10:55] |
| Poemul tau, mi se întâmplă, de câteva zile încoace si ma bucur ca prin cuvintele tale, mă cunosc. Aici cred ca stă forța unui poem. M-am regăsit, mai ales în ipostaza omului care "ține strâns la piept o vioară,frumos lustruită, dar care nu cântă" Cu stima, Antonia L. | |
| = re | Silvia Goteanschii [06.Feb.13 20:32] |
| Antonia, îți mulțumesc pentru lectură și semn și mă bucur să aflu că ai simțit textul. | |
| + fereastra din inima curată | Ioan-Mircea Popovici [08.Feb.13 16:03] |
| uite că-n cele din urmă astă seară poemul tău m-a găsit acasă "mi se-ntâmplă așa cum o pasăre mare, foarte mare, se ridică ușor din vioara omului singur și zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă. " o casă cu ferestrele deschise spre plaja cu suflet pe scara fără nume lume acum ca atunci când tu ai venit cu butucul | |
| = . | Mihai Robea [08.Feb.13 18:05] |
| primele trei strofe comunica, dpmdv sunt in acord cu ce a vrut sa spuna autoarea. Celelalte ar merita revazute, ultimul vers al poeziei este inutil, m-as feri sa implic explicit ceva ce ar trebui sa rezulte (cum este "frumos"-ul). Acel "totuna" este cheia pentru care nu se leaga cum ar trebui ce urmeaza, aproape ca anunta penultima strofa (care este un cliseu). | |
| = re | Silvia Goteanschii [21.Feb.13 21:19] |
| Domnule Ioan-Mircea, scuzele mele pentru răspunsul întârziat. La Chișinău suntem toți gripați și zgârciți la vorbă, în consecință :) Vă mulțumesc pentru lumină! Mihai, despre dacă și ce comunică o poezie în general, treaba asta ține mai mult de receptor. Asta în ce privește relația mea cu receptorii care, mai mult nu-i decât e, fiindcă nu pretind calitatea de emițător...Despre clișee, sunt clișee pe care le ador. Mulțu. | |