| = `ice Mitru | milos petru [24.Jan.13 10:48] |
| Bune, bune! Citind: Cum stăm: Reformă... Caut casă... Boborul –Mamă... - Șah și mat; Scandal, O noapte furtunoasă În vreme de război. Păcat.(super!) juriul ar putea zice: NA-P`ASTA! venind cu un premiu! | |
| = născute înainte de termen | Laurențiu Orășanu [24.Jan.13 17:11] |
| Cred că de data asta te-ai dus prea departe în timp. Bănuiala mea e că înainte. Și că eu am rămas în urmă. Prima: sprijinul pe titlu e atât de tare încât îl continuă. Punct slab. Nu mai spun că e conjuncturală: peste ani și ani cine își va aminti de promisiunea din program? O fi cârlig la premiere (juriu), dar nu e de palmares. A doua: Cu varză sau fără (vază), e o constatare. Chiar dacă unii mai lucrează, general vorbind ne facem că. Rugăciune (a treia) mi-a plăcut. Poate printre cele mai bune încercări la tema Apocalipsa (la care am lucrat foarte mulți). Stă în picioare și fără legenda de lângă titlu. A patra: Ar fi doar o constatare, dar din păcate e mai mult. Adică n-ar poantă. Poate că nu sunt pregătit eu pentru viitor. Calimero | |
| = Nelu | Dan Norea [24.Jan.13 20:52] |
| Faptul că pe lângă trei epigrame bune ai produs una antologică (Rugăciune) este remarcabil și bine ar fi ca noi cu toții să putem atingem asemenea cote. Felicitări! | |
| = Re-uri | Gârda Petru Ioan [25.Jan.13 09:24] |
| Nea Mitru, cred că juriul a zis NAȘP'-ASTA. Laurențiu, Prima e de palmaresul legat de Mizil. Se sprijină pe titlu, zici. Asta s-ar întâmpla și dacă ai citi-o în cheia "vezi Mizilul și apoi du-te în Vest". Sigur că n-am pretenția să meargă cineva așa de departe :) A doua e o constatare amar-acidă. Ideea mi-a venit tot via Dinescu, apropo de Cetate. A treia cred că e epigramă. Ideea pentru a patra mi-a venit de la observația că la început concursul ăsta era de epigrame și calambururi. Nu-s toccmai calambururi, dar e o asociere de titluri din Caragiale, care, în ciuda aparențelor, nu-i ușor să fie transformată în catren cu sens și prozodie fără niciun cuvințel (din păcate la punctuație am intervenit, dar cu strictul necesar) în plus. Că e de trecut, că e de viitor, odată ce mi-a încolțit ideea și am văzut că pot s-o pun în practică, n-aș fi renunțat la ea pentru toate premiile din lume. Dane, mulțumesc, poate că exagerezi un pic, dar știu că ești sincer și, dacă acceptăm ideea că e bun și frumos ceea ce ne place, ai dreptate. Mulțumesc tuturor pentru semnele lăsate! | |
| = Pentru cine scriem | Rodean Stefan-Cornel [25.Jan.13 15:53] |
| Am citit undeva că, funcție de destinația creațiilor lor, poeții (este valabil și pentru epigramiști) scriu: - mulți - doar pentru critici și pentru ceilalți poeți, confrați de breasă; - mai puțini decât cei din prima categorie - pentru ei înșiși, ca să-și demonstreze că pot ceva, sau, pur și simplu, din joacă, de plăcere; - și mai puțini decât cei de mai sus - pentru publicul larg (sau pentru un segment al acestuia, deși firesc ar fi ca aceștia să fie, de fapt, cei mai mulți. Mi-am amintit acestea citind comentariul lui Nelu Gârda, în partea care explică ideea celui de-al patrulea catren; practic eu cred că a scris acest catren în joacă, pentru el, fiind încântat de idee. Într-adevăr, zic eu, ideea este excepțională, realizarea foarte bună, tâlcurile rezultate din asocierile respective sunt foarte interesante, dar... nu pentru prea mulți cititori... La fel, mie mi-a plăcut și primul catren, opoziția dintre "O zi solemnă la Mizil" și "Un Weekend la Cetate" având chiar umor, dar, la fel, nu mulți cititori s-ar prinde despre ce este vorba (doar organizatorii concursului și noi, cei câțiva care știm despre ce este vorba); dar aici, nu este de vină autorul, este riscul condițiilor de concurs, care impuneau ceva despre Mizil. Despre celelalte nu zic nimic. Hai noroc și sănătate, bucuros de reîntâlnire! Cornel | |
| = Re - Pentru cine scriem | Gârda Petru Ioan [25.Jan.13 20:45] |
| Atunci când scriem pentru un concurs, încercăm să scriem la temă și cât mai bine, cu speranța că vom fi apreciați, să nu fim ipocriți. Dar dacă nu suntem apreciați nu înseamnă neapărat că am scris degeaba. Pot fi n cauze ale -să zicem- eșecului. Altfel, sriem pentru că simțim nevoia să împărtășim și ne bucurăm dacă primim reacții pozitive. Cred că este posibil să ajungi să scrii chiar și numai pentru tine, pentru că n-am auzit despre cineva că s-ar fi lăsat de scris. Te lași de băutură, de țigări, de droguri, de femei (nu cred, dar am auzit :)), dar să te lași de scris??? Aici cred că ești captiv pe viață, spre nenorocirea ta și -cel mai frecvent - a altora :) | |