| = Căci | Laurențiu Orășanu [23.Jan.13 08:11] |
| Poantele - bune toate. Cea mai bună - a doua, urmată de a treia. Ultima îmi pare că abuzează de o exprimare cam complicată. Formă: 1.La prima, ultimul vers: CA să apuc (nu Să apuc) să văd și eu Mizilul. (Tot aici, personal nu agreez aruncarea unor astfel de cârlige spre juriu. Știu, Mizilul trebuia să apară în text, CÃCI așa era tema). 2. Conu Jorj te-ar trage de mânecî pentru Acuma (epigrama a doua). Poate nu ACUM. 3. CÃCI. Folosit corect în ultima (Căci a furat-o peisajul), uitat în a treia. Că(CI) au făcut, de-acolo, pași! De remarcat seriozitatea cu care tratezi concursurile. În afară de premii, cred că la fiecare te-ai ales cu epigrame de palmares. Mizilul cred că îți va procura cel puțin două. Calimero | |
| = Constat că... | Vali Slavu [23.Jan.13 13:16] |
| Calimero, am citit cu interes observațiile tale. Expricarea alambicată din ultima epigramă este cauzată de cuvântul «peisajul» pentru care a fost greu să găsesc o rimă potrivită și, implicit, să versific frumos. Variantele anterioare au fost mult mai încâlcite, de aceea, când am ajuns la aceasta, mi s-a părut bună. Am oscilat mult între variantele «Ca s-apuc și eu să văd Mizilul» și «Să apuc și eu să văd Mizilul». Tot repetând-o, a început să-mi sune ciudat «sapucul» acela. Poate n-am ales bine... Oricum, Mizilul nu-l văd. :) În DEX, se află și varianta «acuma». E drept că Word-ul m-a corectat, norocul meu că am văzut, altfel trimiteam epigrama cu aritmii. Să fi complotat Word-ul cu Ioan Jorz? Posibil. :) Constați că au făcut pași, nu constați căci au făcut pași! Deci, aici nu-ți dau dreptate. Mă bucur că ai observat că tratez cu seriozitate concursurile. Chiar încerc... O zi frumoasă ! | |
| = ai dreptate | Laurențiu Orășanu [23.Jan.13 15:42] |
| Constați că au făcut pași, nu constați căci au făcut pași! Deci, aici nu-ți dau dreptate. Vali Ai dreptate să nu-mi dai dreptate: citisem în fugă, sorry. Calimero | |
| = Vali, dacă ăsta e motivul, n-o să ajungi niciodată la Mizil | Dan Norea [23.Jan.13 22:06] |
| De ce n-a venit Apocalipsa prezisă de mayași De Apocalipsa anunțată Am scăpat, dar iată care-i șpilul: Ne-a iertat și de această dată, Să apuc și eu… să văd Mizilul! (Vali) Metoda-i, Vali, excelentă Și te anunț ce-mi spuse-un tip: se Gândesc să fie permanentă... Că doar mai sunt apocalipse. Despre epigrame: bune, cu mici observații: - la a treia, poanta a mai fost folosită, în special de Moș Nicolae; e drept că aduci ceva în plus, un joc de cuvinte; dar epigramiștii serioși (spre deosebire de cei veseli, ca noi) nu apreciază în mod deosebit jocurile de cuvinte; - în ultima, formularea e puțin ambiguă: așezând cuvintele în ordinea firească, rezultă că "pictorița și-a dispărut schița", ceea ce nu sună bine; ar merge fie "pictorița și-a rătăcit schița", fie "unei pictorițe i-a dispărut schița"; merită să modifici puțin, pentru patrimoniu, pentru că poanta e excelentă, în stil agonia, aș putea spune. Una peste alta, un grupaj reușit, felicitări! | |
| = Scuze | Dan Norea [23.Jan.13 22:13] |
| :) Stai, că m-am prins: "schița" este verb la imperfect, nu substantiv. Altfel ar fi fost aritmie și tu nu comiți așa ceva! Ce e derutant aici e cuvântul "debut", care sugerează o expoziție. Propun: O pictoriță a-nceput O schiță, prinsă de mirajul Decorului și-a dispărut, Căci a furat-o… peisajul! | |
| = Bună dimineața! | Vali Slavu [24.Jan.13 06:29] |
| Dane, nu știu cât ți-a luat ție să înțelegi ce am vrut eu să spun în epigrama cu pictorița, dar e clar că eu, cu toată experiența mea rebusistică, nu am reușit să decriptez comentariul tău, până nu ai venit cu noi precizări. Văzând varianta propusă de tine, admit că este bună și mi-e ciudă că nu mi-a venit și mie ideea. M-am agățat de rima «debut», am zis că merge dar n-a dus la o versificare frumoasă. Referitor la epigrama cu pantofii, eu văd lucrurile altfel! Mi s-a întâmplat să cad pe poante bătătorite și e foarte posibil să mi se mai întâmple. Dar sunt sigură că nici un opărit cu lapte nu suflă în iaurt, așa cum o fac eu. După ce scriu o epigramă, caut pe Google și, uneori se întâmplă să găsesc altele asemănătoare. Am renunțat, așa, la epigrame bune. Toată vara m-am documentat, am strâns (pentru cultura mea generală, nu în alte scopuri) sute de poante similare. O epigramă cu pantofi care să facă pași NU am găsit. Dacă tu ai cunoștință de existența uneia, te rog să-mi comunici! Dar vezi, să nu fie vreun haiku scris de Gârda, ulterior! :) Că au dispărut pantofi de la ușă, de Moș Nicolae, e altceva. Câte epigrame nu s-au scris (să zicem) despre soacra venită în vizită! Care e problema, dacă au poante diferite, se bazează pe jocuri de cuvinte diferite? Tot pentru a evita o posibilă similitudine, am căutat ca în epigrama cu Mizilul să vin cu ceva nou. Ceva de care să fiu sigură că nu se srisese în cei șase ani de când se tot scrie pe tema aceasta. Mi se părea imposibil să vin cu ceva nou, dar am găsit: Apocalipsa. O zi frumoasă! | |
| = Toți aveți dreptate | Gârda Petru Ioan [24.Jan.13 09:39] |
| Probabil că și eu, când spun că aș zice "și iată care-i șpilul", în loc de "dar...". "Dar vezi, să nu fie vreun haiku scris de Gârda, ulterior! :)". )Vali= La cât ai copilărit pe lângă mine, nu-i excșus să mă "citești" în așa hal încât să plagiezi idei pe care încă nu le-am arătat nimănui :) Cu originalitatea va fi o veșnică discuție. De pildă eu cred că sunt original într-un catren în care toate ideile (cuvintele) sunt ale lui Caragiale. Dar alții sunt de altă părere. | |
| = cum vede Mitru | milos petru [24.Jan.13 10:35] |
| Faine! La ultima eu pricep ca a disparut pictora nu pictura, deoarece pentru ritm citesc:schiTa nu SCHIta, la prima spilul zic ca e doar pentru rima. | |
| = Părerea lui Tataia | Constantin Iurascu Tataia [24.Jan.13 16:05] |
Vali, am avut satisfacția să citesc trimiterile tale la concursul de la Mizil cu teme ingenioase și lucrate cu obișnuita ta migală.La a patra epigramă, tu cucerită de frumusețea temei ai migălit-o atîta încît ți-a ieșit mai chinuită.Forma sugerată de Norea ai recunoscut că are o fluență mai bună. Să știi că mie mi-a plăcut foarte mult catrenul care trebuia să conțină cuvîntul Mizil. Excelentă găselnița cu Apocalipsa. Are într-un fel dreptate Gârda care cîrtește contra cuvîntului cam argotic "șpilul".M-am jucat pe ideea ta și am comis o varianză Scăpînd de-Apocalipsa anunțată Găsesc prilej să-mi precizez mobilul; Sunt bucuroasă că am fost cruțată Că-n felu-acesta văd și eu Mizilul. Îți doresc spor în toate și vreau să te mai văd pe Agonia. | |
| = Vali | Dan Norea [24.Jan.13 20:47] |
| Eu n-am susținut niciun moment că epigrama a treia este o similitudine. Doar am presupus că alții (recte cei din juriu) se pot gândi la așa ceva. | |
| = Hai să zic și eu... | Rodean Stefan-Cornel [25.Jan.13 15:17] |
| Vali, 1. De remarcat conștiinciozitatea cu care te-ai implicat, și te implici în continuare, în mișcarea epigramatică, cu tot ce presupune aceasta, aspecte demonstrate și acum (Laurențiu, scuză-mă, nu am vrut să copiez ce ai spus tu, oricum aveam de gând să subliniez și eu același lucru). 2. Epigramele mi se par toate corect construite și cu poantă (sau cel puțin cu o "chichiță", cum este cazul primului catren). Primul catren, după cum spuneam, trebuie tratat, ca o glumiță; nu este rău că se mai practică acest tip de epigramă, dar nici prea bine, în opinia mea, nu mai insist. Al doilea are o poantă foarte bună, exploatând dublul înțeles al lui "afară". La fel, al treilea are un joc de cuvinte interesant (pantofii care "fac pași", la figurat, bineînțeles). A patra epigramă mie mi se pare destul de clară, din punct de vedere al construcției, dar jocul de cuvinte "a furat-o peisajul" (realizat prin trecerea de la sensul figurat la cel propriu) pare gratuit, adică un joc de cuvinte de dragul jocului de cuvinte. Spre deosebire de poantele din a doua și a treia epigramă, realizate prin tehnici asemănătoare, dar care aveau în fond probleme sociale și morale importante, poanta din a patra epigramă nu are țină, nu are adresabilitate, nu atacă nimic, nu vrea să îndrepte nimic. Adică, epigramistul are ce are cu problemele politice, sociale, morale ș.a.m.d., nu se luptă cu cuvintele, doar de dragul jocurilor de cuvinte. Bineînțeles, este o părere, zic și eu din ce am mai învățat de la alții, sau am descoperit singur, sper că nu am supărat pe nimeni. 3. Referitor la chestiunea discutată cu riscul de similitudine, în opinia mea,în analiza unei similitudini trebuiesc analizate lucrurile pe trei paliere diferite ca sferă de cuprindere: tema, motivul, mecanismul interior de realizare a poantei (tehnica de realizare) și poanta propriu-zisă. La temă, practic nu se pune problema similitudinii, deoarece are un grad prea mare de generalitate, la motiv sunt similitudini mai ales în situația așa ziselor piste bătătorite, dar epigrama nu se consideră o similitudine doar pentru că repetă motivul unei alte epigrame, în cadrul unei piste bătătorite, de abia când și tehnica de realizare a poantei și rezultatul final (poanta propriu zisă) sunt aceleași putem vorbi de similitudine, în opinia mea. Concret, în cazul de față, tema este cea a hoției, motivul este dispariția pantofilor de la ușă, tehnica de realizare a poantei este jocul de cuvinte prin trecerea de la sensul figurat la cel propriu al unei expresii, iar poanta propriu-zisă este că pantofii au făcut pași, adică au dispărut. Deci, nu este similitudine faptul că și în alte epigrame se vorbește de hoție (temă foarte generală), de dispariția pantofilor de la ușă (pistă bătătorită, mai ales de Moș Nicolae) și că în acest sens se fac tot felul de jocuri de cuvinte. Similitudine este doar dacă apare expresia "au făcut pași". Cornel | |
| = Vă mulțumesc | Vali Slavu [31.Jan.13 14:44] |
| tututor pentru părerile pertinente! Tataie, pe Agonia sunt în fiecare zi, chiar dacă nu postez decât rar. Cornel, referitor la ultimul catren, am fost atât de încântată când mi-a trecut prin cap acel joc de cuvinte, încât nici nu m-am gândit că, de fapt, valorificându-l, nu satirizez nimic. Altfel spus, furată de... peisaj, am omis aspectul semnalat de tine. O zi bună să aveți! | |