| + ”vine cineva mai înalt decât noi” Să vină! Stea! | Nicolae Popa [01.Jan.13 04:16] |
| Mare noroc pe capul unui flămând de poezie să citească un asemenea poem în noaptea trecerii dintre ani.E și o trecere spre împrospătarea (cu altfel de poezie) a poeziei. Relevant în acest sens e locul pe care îl sau nu-l părăsim: ”să plecăm / rămânând în locul unde am locuit niște culori prin ierburi”. A fabula pur și simplu și a fabula până la capăt, nu e totuna. Când fabulezi până la capăt, dai de poezie: ”aici / nori plini de rotițe și alte mecanisme / trec pe străzi noaprea ca niște voievozi”. Ștefan Ciobanu (ștefan ciobanu)în acest poem e chiar la capătul disperării. O disperare sublimă. Disperarea celui care e pe creste și e gata să coboare pe celălalt versant. Or, acolo e poezie pură: ”aici călcăm semeț cu tălpile formate din milioane și milioane de furnici se mișcă crengile curge zăpada din nori se crapă cerul atunci când călcăm noi avem impresia că în urmă este un batalion de întuneric” Superb poem. E de citat și de citit integral! | |
| = * | lupu ionut catalin [02.Jan.13 00:07] |
| o confesiune care ne scoate întunericul din sânge. ne regăsim aici, și regăsim un timp ce se divide, indiferent generațiilor, trecerii anilor... imagini spectaculoase, straturi, iar rezultatul o acțiune de autorecuperare pt cititor. | |
| = roșu' dintre ani | ștefan ciobanu [12.Jan.13 01:01] |
| dl Nicolae Popa, e ceva adevăr în ducerea la extrem a unui urcuș, tradus în versurile de față. dacă se vede fără a intra în ochi, e bine. ionuț, mulțumesc de oprire și semn. Mulțumesc Eugenia pt roșu' dintre ani. | |