Comentariile membrilor:

 =  Da,
Vali Slavu
[31.Oct.12 07:07]
ca să vezi cum am gândit, oarecum, la fel!
Leul trimis de mine la Vâlcea e manager la o firmă, al tău e rege. Al meu cade din cauza piedicilor puse, al tău cade în capcana întinsă de hienă. Chiar eram curioasă să ajung la final. Era ceva să avem morale asemănătoare... Ingenios finalul moralei tale.

 =  dezbatere fabulistică
Laurențiu Orășanu
[02.Nov.12 08:43]
Sunt convins că, dată fiind tema, cel puțin jumătate din cei 40 concurenți au băgat leul la înaintare. Așa că diferența a făcut-o felul în care l-au folosit (construcția), morala extrasă, tratarea stilistică și juriul.
Mă gândeam să pun la un loc niște gânduri legate de aspectele acestea - într-un text - subiect de dezbatere. Dar mă tem că s-ar dezabate pe el cum s-a dezbătut pe alte articole - dezbatere postate de colegi. Adică – puțin sau deloc.
Schițez aici câteva idei legate de fabule în general, bazate pe ce s-a publicat în ultima vreme pe site:
- construcția

Individualitatea autorilor exclude suprapunerile. Fiecare pune altfel cărămizile eșafodajului. Numai că, la cele mai multe fabule recente, construcția e liniară, ducând spre o singură concluzie (morala). Poate că e bine așa, dar când și morala e una cunoscută (proverb, zicală, vorbă care circulă prin popor), atunci ansamblul se prezintă tern, lipsind și plăcerea parcursului, și surpriza finală.

- morala
Mulți creatori (actuali) de fabule trăgându-se din epigramiști (pe site, aici, dar și în general), aplică metoda de construcție bottom-up: își fixează morala (ca și poanta din epigramă) și construiesc susul. Nu zic că e rău, dacă susul e construit ca lumea. E mai puțin bine (din punctul meu de vedere) când morala e una bine bătută și nici construcția nu o salvează. De exemplu, dacă întreaga construcție duce la un fel de pamflet, vituperând societatea cu ale sale rele. De parcă cititorul n-ar ști asta, trebuie să i-o spunem noi, autorii de fabule. De parcă gata, după fabula asta toți cititorii se căiesc și se îndreaptă. Morala, până și în școli, până și în mass-media, nemaivorbind de epigrame, e servită altfel în zilele noastre. Mai subtil. Majoritatea epigramiștilor știu asta și moralizează chiar și spunând lucrurile pe dos (aprobând, aparent, aspecte lipsite de moarlă). Asta în epigramă. Ei bine, mai rar văd asta la fabuliști. Și mai rău e când morala n-o salvează nici tratarea stilistică.

- tratarea stilistică
Poate fi un paleativ al unei construcții șubrede sau liniare, al unei morale servite cu polonicul. Prin limbaj, găselnițe umoristice, jocuri de cuvinte cu dublu înțeles, etc., prin finaluri percutante la fiecare catren (dacă e cazul), stilul poate conduce la o fabulă onorabilă. Nu neapărat o capodoperă, dar ceva ce e plăcut la citit. Fabulele recent citite aici, cu puține excepții, folosesc un limbaj lipsit de sclipiri, un expozeu școlăresc, servesc mesajul încrâncenat cu mijloacele specifice pamfletului și, de aceea, au din start un iz prăfuit.

- juriul
Juriul este ținta în prim-plan. Ținta din spatele lui este publicul cititor. E greu să identificăm aceste două ținte. Rar se suprapun. Ca autori, emitem, în general, țintind în ambele, sau ne concentrăm doar spre una din ele. E de presupus că juriul este un receptor (țintă) mai exigent (în jurii sunt, uneori, chiar autori de fabule). Experiența lor e crucială (și a juriului, și a publicului cititor). Publicul poate a rămas la La Fontaine, sau la Donici - va prefera o tratare clasică. liniară, fără prea multe floricele, cu o morală cunoscută lui. Va aplauda critica directă a societății.
Juriul poate că a mers mai departe. A mai citit sau a mai publicat prin Urzica, a mai jurizat și la alte concursuri. S-ar putea să aprecieze tot o tratare clasică, școlărească - sau s-ar putea să vrea mai mult.
Mai e ceva cu juriul: mi-l închipui bombardat cu 40 de texte (aici s-a cerut doar o fabulă, la alte concursuri se cer 3 sau 5 fabule de concurent). Obosește și el urmărind ce fac atâția lei! E subiectiv. A scris sau n-a scris fabule. Chiar și așa, nota fiecărui jurat e, ca la orice concurs, ca la orice gen, subiectivă. Medierea notelor, mai ales când sunt doar trei jurați (cazul general) nu poate îndrepta mereu o greșeală de notare a unuia din ei (e ardelean, nu l-a supărat dativul ardelenesc cu la). Rezultatul e pe podium.

In fabula de față (exemplificarea o fac pe textul meu, pentru a evita, delicat, referirea la textele altora:
- mă feresc de morale cunoscute (o face bine și Florian Abel La Targu Jiu)
- ardoarea cu care unii vor puterea e tratată blând, nu-i pedepsesc nici măcar cu vorba, căci vor fi pedepsiți singuri (surprinzător - zic eu - căci costul doftoricirii e imens, chestie socială la care ajung oarecum surprinzător - nici vorbă de pamflet, și totuși mesajul moral ajunge, mai subtil, la țintă)
- constructiv, semăn tocarea leului de către hienă, faptul că leul n-avea urmaș, pentru a trage o morală surpriză (nu vă tocați, prieteni, și cel din urmă leu) (sofistic, dar și adevărat)
- stilistic se putea mai bine. Sunt catrene care ar fi putut avea finaluri mai puternice, sunt câteva versuri și rime banale. Pe partea bună, mi-aș trage tonul degajat (zic iar: e departe vituperarea și stilul pamfletar) pe care încerc să-l adopt în orice text umoristic (poezie, proză).

Sunt doar niște păreri despre felul în care văd eu fabula scrisă în zilele noastre.

Calimero




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !