| = m-am uitat cu atenție la poemele tale | Cristina Rusu [10.Dec.18 14:27] |
| Poemele sînt atent construite, dar știi și tu că la orice lucrare se poate reda imaginea și mai bine. Construcția unui poem haiku este uneori mai dificilă decît pare, și spun asta pentru că e greu să pui clipa trăită în cuvinte. Cu cît imaginea este mai bine redată prin cuvintele folosite, cu atît e mai frumos poemul. Căci nu numai imaginea trebuie să surprindă, ci și cuvîntul așezat acolo să o exprime. La primul poem este interesant cum ai explicat imaginea, dar eu aș fi schimbat ultimul vers. altă sună prea departe de ceea ce ai vrut tu să scrii acolo, sau ca să mă exprim mai bine să știi că sună undeva în afara poemului. Nu e un poem greșit, dar ultimul vers îl taie,parcă e prea abruptă încheierea. Poemul al doilea îmi place foarte mult. Frunzele au o mișcare acolo, dar ele sînt moarte. Un plan bun ai reușit, candela stinsă, frunzele dau mișcarea de viață dar ele sînt căzute, moarte, și nu mai poate fi nimic decît umbra. Dar umbra este o parte care ne arată că este lumină de undeva. Jocul acelor frunze a făcut să iasă un poem bun. Și al treilea poem este bun, nu mai bun decît al doilea, dar primul substantiv cu care ai deschis poemul l-a ajutat și i-a dat greutate. Se simte mirosul mării chiar și într-un acvariu, doar să fie unul mai mare. La al patrulea poem nu știu de ce ai folosit valuri roșii, ele puteau să fie oricum. Adică puteai așeza orice alt adjectiv. te las pe tine să îmi explici ce ai văzut tu, și de ce roșii. Poemul cinci este unul cu o imagine deschisă, firească este un haiku scris după toate regulile, și chiar dacă nu are acel element surpriză este un haiku bun. La poemul șase mai e de lucrat. Nu este reușit, părerea mea. Cred că trebuie să îl lucrezi cu mai multă atenție. La poemul șapte aș lucra ultimul vers. Cred că am înțeles ce ai vrut să spui acolo, fata nemăritată și buburuza pe geam. Cred că ai fi putut să îl faci mai clar. Sau poți să îl lași și așa, la urma urmei nu e chiar o problemă, se înțelege. Opt și nouă două poeme interesante, așa ca de sfîrșit. Mi-a plăcut ultimul vers de la poemul opt. Foarte fin adusă imaginea în cuvinte. este un poem frumos și sensibil. La nouă îmi place cum ai îmbinat cuvintele, iar imaginea este tare frumoasă. Substantivul ulucă e cheia întregului poem. Viața se scurge încet, anii trec și semnele rămîn. Este reușit. În concluzie îmi plac poemele doi, opt, nouă. Mă bucur că ai luat scrisul în serios. Ți-am văzut și poemele de data trecută, între cele de atunci și acestea de acum nu sînt diferențe foarte mari, dar se observă la astea din urmă că imaginile sînt mult mai atent așezate în scris. Construcția este mai bine aleasă, potrivirea cuvintelor în context mult mai apropiată de perfecțiunea clipei. Succes în continuare. cu prietenie, bia | |
| = Micropoeme cu largă deschidere | nicolae tomescu [04.Sep.12 11:16] |
| După analiza pertinentă, de mai sus, nu mai pot spune multe. Doar că mi-a plăcut în mod deosebit al 5-lea micropoem. Cele două imagini, una văzută a doua auzită, spun o întreagă poveste ce poate fi completată de imaginația fiecărui cititor. Și ultimul mi se pare de toată frumusețea. Viața din spirala materială a căsuței melcului te duce cu gândul și la spirala vieții - noțiune abstaractă. | |
| = Bine faci... | Gârda Petru Ioan [04.Sep.12 16:45] |
| ...că scrii haiku. Cred că ai toate datele să devii unul dintre cei mai buni haijini: seriozitate (asta presupune că te documentezi, că nu scrii pentru a te afla în treabă, că nu ii dai rumul poemului să circule înainte de a-l rotunji cum trebuie), profunzime, talent. De acord cu antevorbitorii, cu o observație doar: mie mi se pare că valurile nu sunt întâmplător roșii. Poate fi răsăritul, poate fi apusul, poate fi eșuarea unei balene sau un masacru asupra delfinilor... | |
| = Un haiku intelectual | Dan Norea [04.Sep.12 19:56] |
| Vreau să spun că poemele lui Grigore Chitul seamănă cu ghicitorile lui, îți pun intelectul la încercare. Juxtapunerea celor două planuri există, dar e subtilă, aproape criptică. Când ai în față un haiku scris de Chitul trebuie să te așezi mai bine în scaun și să-ți rezervi un timp suficient pentru a-l citi de mai multe ori, până îi găsești înțelesul ascuns. El (înțelesul) există totdeauna, dacă nu îl găsești e vina ta, nu a autorului. Expresii precum "altă arșiță", "dungi colorate", "valurile roșii", "valuri în aer", "viața-n spirală" trebuie citite în context, ducându-te la celălalt plan și revenind. Eventual de mai multe ori. :) Cu alte cuvinte, se poate vorbi de stilul Chitul în haiku. Cel mai mult mi-a plăcut penultimul poem. pe un trotuar prima frunză galbenă – o ezitare Ezitarea mi-a amintit de primul meu fir de păr alb, acum o mie de ani. Începutul toamnei este poate partea cea mai frumoasă din an... după ce treci de prima ezitare. :) | |
| = mulțumesc! | Adrian Firica [06.Sep.12 12:56] |
| cinci și șase m-au pus pe gânduri. primul (cinci) îmi inspiră o introspecție perfectă. al doilea (șase) însumează trei secționări făcute cu sabia de un samurai. mulțumesc! | |
| = Răspunsuri | Chitul Grigore [08.Sep.12 15:02] |
| 1.Cristina, mulțumesc pentru lectura atentă și competentă. Observațiile tale sunt, ca de obicei, binevenite și mă ajută să progresez. Încerc să dau și câteva explicații: La primul haiku am vrut să surprind momentul când floarea soarelui este coliniară cu soarele dar m-am gândit și la sugerarea senzatiei că soarele este peste tot, în ambele situații umbra fiind, practic, inexistentă. În ultimul vers am vrut să sugerez reluarea ciclica a arșiței, care trebuie îndurată zilnic, dar și faptul că este este vorba de o căldură neobișnuită, alta decât cea normală, în timpul verii, în acel loc. Însumate, dar și singure, cele două părți ale haiku-ului ar fi trebuit să sugereze canicula care a pârjolit totul în cale, neocolind și sărmana floare a soarelui... La al patrulea haiku în primul vers am vrut sa sugerez destinul oricarei vietăți care, inevitabil, moare, fragilitatea ei fiind evidentă în fața forțelor uriașe ale naturii, sfârșitul fiind chiar dispariția ei completă prin zdrobirea de stânci și transformarea în nisip. În partea a doua prin valurile roșii am vrut să sugerez, prin apus sau răsărit, că peste acest parcurs liniar și tragic al oricarei ființe, se suprapune un destin ciclic de reluare a vieții, apusul fiind urmat de un nou răsărit și de o nouă speranță de viață. La al șaselea haiku, în primele doua versuri, am vrut să sugerez seceta cumplită care a făcut ca în gârlă, unde altădată rațele și gâștele se scăldau și făceau valuri în apă, să fie numai crăpături și un fulg rătăcit al nefericitelor orătănii. În versul al treilea am vrut să subliniez contrastul dintre valurile de apă, demult dispărute, și valurile de căldură, care nu umplu gârla ci o golesc. La al șaptelea haiku, în ultimul vers am vrut să sugerez starea de spirit a unei fete, având ochii reflectați în oglinda geamului dar și în oglinda sufletului, în fața unui moment crucial, când buburuza va zbura și îi va indica direcția unde își va găsi alesul inimii. 2. Domnule Nicolae Tomescu, mă bucur că v-au plăcut poemele mele. 3. Nelu Gârda, mulțumesc pentru încurajări. Ai intuit foarte bine , de ce sunt valurile roșii. 4. Norică, mulțumesc pentru aprecieri, însă am scris mult prea putine haiku-uri, ca să se poată vorbi de un stil al meu. 4. Domnule Adrian Firică, dupa părerea mea, mulțumirile cititorilor reprezintă cea mai mare răsplată pentu orice autor. | |