| = vorbire-ntre pietre | Mihaela Roxana Boboc [18.Jul.12 08:39] |
| Felicitari pentru colectia de poeme. Reusita fotografie, expresivitate in versuri, continut bogat. Imi place fumatorul de pipa: "tu alpheu dor de izvoare torci un caier dintr-o lână care-i dintr-un mit cu tine cu cărările alpine" | |
| = fumătorul de pipă | tincuta horonceanu bernevic [18.Jul.12 14:01] |
| Frumos poem, poate ar trebui mai condensat. Fotografia, dpmdv, nu are ce căuta lângă poezie. Aș fi vrut să fiu lăsată să-mi aleg mental, singură imaginea potrivită poemului. Probabil, din cauza ei, este încadrat textul la vulgare. | |
| = vulgar?Nu | keller victor-theodor [18.Jul.12 14:36] |
| un text bun, plin de mister si sinusoide, "necunoscutul din mine trecea pe-o cărare spre mare", fotografia este prea detaliata dar SUPERBA. | |
| = Pe scara frumuseții, toate au un rost | George Pașa [18.Jul.12 17:55] |
| mă uit la cele cinci "pietre vorbitoare", le așez în ordine crescătoare, apoi descrescătoare, pe cărarea coborâtoare spre mare. "ce iubire poate să-ți fie mai plină de adevăr decât iubirea de locurile-n care împlinești un destin" "iubirea mea-i strânsă-ntr-o mie de iubiri iubirea Lui bate spre Infinit" "pentru că niciodată și întotdeauna se leagă așa de bine de Zero și Infinit m-am gândit să dau frâu liber calului să văd cum își alege el drumul" (integral, secvența a șasea) "fumătorul de pipă vă salută din arhipelagul în care pe-o insulă există o cărare coborâtoare spre mare adâncime de unde se văd delfinii jucându-se printre pietrele cormoranului" "în livada darurilor la sălcii zilele astea-i nunta vrăbiilor curând va mai fi o nuntă" Am ales pasajele care, în opinia mea, sunt mai reușite. Nu înseamnă că întregul n-ar avea relevanță. Cred că am văzut mai mult aici, dar pietrele îmi spun să tac. Doar atât să mai adaug: fotografia fetei cu cercel de scoică nu are nimic vulgar. | |
| = e vară | Dely Cristian Marian [18.Jul.12 21:14] |
| am citit în lumină și nu am găsit trivialitatea imaginii sau a textului. e o mare caldă, ale cărei valuri cheamă oamenii pe plajă. acolo se oprește libertatea ei și începe a lor. unii o privesc, alții se avântă. dar să nu te poți bucura e un lucru trist. pe undeva, între zero și infinit, viața este așa de frumoasă, căci și pietrele urmează un destin. pe plaja aceasta m-am plimbat și mi-am amintit un haiku de-al meu: între tălpi și mare nisipul ascunde răni - scoica strivită cu plăcerea lecturii, delmar | |