| + asta nu putea să însemne decât un lucru | Silvia Goteanschii [15.Jul.12 16:22] |
| Mi-am zis, să-mi spun parerea despre text, fără a vedea clipul, ca să nu mă influiențeze :) Am fost curioasă însă, să înțeleg legătura dintre titlu și text și am găsit că în traducere Antananarivo înseamnă „orașul miilor”. Bănuiesc că, ai vrut să sugerezi „scara” la care se întâmplă o asemenea poveste în general, cu amant iubit și interlop cu „funcționalitate sporită”. E cumva proclet să construiești o imagine gen: dumnezeul său - cel mai mare interlop, însă fiindcă vrea să însemne altceva decât cuvântul în sine și pentru că e o imagine puternică, se poate ierta. Chiar așteptam un text al tău care să-mi placă sută la sută, acesta e. | |
| = Re Silvia Goteanschii | Bot Iulian Eugen [15.Jul.12 20:59] |
| Silvia, mulțumesc de vizită și comentariu. Neașteptată, recunosc. În consecință, cu atât mai mare surpiza, și asta în pofida faptului că bănuielile tale nu s-au confirmat. Însă, mă bucur că ai găsit în text pasaje pe placul tău. P.S. Textul de față se află în strânsă corelație cu textele(7 la număr) ce fac parte dintr-un cilu de poeme întitulat Antananarivo. Eugenia, mulțumesc și ție pentru recomandare. O seară bună Eugen. 20:57 | |
| = nu pot | adrian pop [17.Jul.12 13:29] |
| să nu remarc o intervenție divină în traseul acestui text. astfel, autorul care nu demult sugera că doar textele proaste-s recomandate/înstelate, pe agonia, este, el însuși, recomandat. de unde rezultă că destinul însuși este dotat cu simțul ironiei. simț care lipsește cu desăvîrșire poeziei. dar asta se compensează cu inserțile umoristice, multiple, ca să fiu în ton, dar total inadecvate contextului. "poemul și-a eliberat într-însa cuvintele cu un urlet", "să urce niște trepte spre baltă, cu ochii adânc înfipți în pământ", "se oprea, să-și tragă sufletul, sau poate un glonte în cap", "din urma ei se ținea de mână cu umbra mirosul acela specific". aș mai putea spune că poezia este nesigură, poticnită, că ideea nu are nicio valoare, că textul abundă în expresii școlărești și artificii ieftine. dar aș fi nedrept față de poetul care știe el mai bine ce și cum cu poezia lui și nerecunoscător față de textul care m-a amuzat-relaxat "al naibii de tare". | |
| = Ba eu cred că poți | Bot Iulian Eugen [22.Jul.12 16:38] |
| Nu știu dacă e divină intervenția de care zici, sau una păgână, la fel cum nu știu dacă textul de mai sus e unul de recomandate ori ba. Ceea ce știu eu însă e faptul că texte mai bune , postate de mine pe acest site, au trecut neobservate. Uite, asta numesc eu ironie. În altă ordine de idei, remarc cu totul altceva: cât de importante sunt pentru autorul Adrian Pop steluțele și recomandările. Și-atunci, întreb: aceste "steluțe" te fac să te simți mai autentic decât ești, ca scriitor. Nu vreau să mă laud, însă, crede-mă, cunosc destul de bine cât valorează ceea ce scriu. Acum în legătură cu textul: observațiile tale mi se par extrem de pertinente atât în ceea ce privește cheia(ironică) în care afost conceput, precum și lipsurile(neajunsurile) de care suferă. pentru mine însă important e cu totul altceva: am redesoperit bucuria de a scrie cu toate riscurile pe care le implică aceasta. Textul de mai sus, ca și celelalte 6 texte ce fac parte dintr-un ciclu de poeme întitulat "Antananarivo", au fost scrise dintr-un foc. Cu alte cuvinte, sunt texte la prima mână. Dar, așa cum mă știu, peste o vreme, cu siguranță voi reveni asupra lor. Și încă ceva: în legătură cu ceea ce am zis în subsolul unui alt text de-al meu - să știi că nu-mi retractez cuvintele. Dar, asta e o cu totul altă discuție, care ține de gusturi. Părerile sînt păreri: au fost sînt și vor fi subiective. P.S. Trimisesem către conducerea siteului un email cu aprox. 3 săptămâni în urmă în legătură cu o confuzie produsă după schimbarea anumitor date personale din pagina mea. Numele meu este Bot Eugen Iulian și nu Bot Iulian Eugen. 22.07.2012; 16:33 | |