| = collapsible * | Veronica Văleanu [13.Jul.12 09:35] |
| un text bun. stilul tau a dat aici randament la maxim, poate si fiindca nu ai mai prelungit nimic si te-ai oprit exact unde trebuie. sfarsitul se continua perfect in prima strofa. intr-un singur loc simt ca e o alipire prea brusca: [viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ l-au scăpat prin oraș mă simt ca o hidră] - adica v 3 bruscheaza si [că o bardă]? dar in rest nu am nimic de reprosat. | |
| = veronica | emilian valeriu pal [13.Jul.12 10:07] |
| Am corectat typosul. Si eu am avut senzatia de alipire brusca, insa ma mai gindesc. Poate gasesc o solutie. In rest, incerc sa invat sa spun exact cit am de spus. Multumesc de lectura si semn. | |
| = acum | Veronica Văleanu [13.Jul.12 10:19] |
| la o radicalizare completa, ma gandesc ca ai putea elimina partea cu crocodilul, mai ales ca te obliga sa maresti zoomul - si el e la zoo nu la circ si daca te induri poti taia si partea cu hidra, vad ca se sustine ideea imediat dupa aceea, fara a nominaliza. deci [noaptea pun capul în pernă ca pe un eșafod morții despre care am scris cu inițiale aruncă în mine cu o bardă retează grumazul somnului a doua zi îmi crește alt cap] am legat v 2 de 3, taind ceva si lasand elem. comun | |
| + "că nici umbra nu mai crede în dragostea noastră" | silvia caloianu [13.Jul.12 11:10] |
| Citind poezia de mai multe ori, mi-am dat seama ca primele doua randuri, de inceput, sunt si cele de incheiere: "caut bolnav în metastază căruia să-i injectez doza letală / caut sinucigaș căruia să-i scriu bilete de adio". Recitind in cheia asta, aprind o stea de chemare a cititorilor: salvati poezia, spuneti-i autorului sa o scoata de la "personale". S.O.S. Numai cat face ideea ca Dumnezeu se hraneste din rugile noastre! Sarmanul... de aia... Chiar daca nu as spune ca ziua se uita cu ura spre noapte (admit ca in poezia ta e anume asa). Chiar daca nu as folosi cuvantul "grumazul" (imi displace). In ce priveste comparatia cu hidra... de ce nu? Se poate lasa un spatiu logic dupa randurile cu viata de crocodil si dupa. Sau / si spui "uneori" / "alteori". | |
| = re | emilian valeriu pal [13.Jul.12 12:17] |
| Veronica: in orasul nostru saptamina asta a venit un circ si intr-o seara au scapat crocodilul in strnd unde erau foarte multi copii si adulti adunati la gratar. S-au chinuit toata nopatea sa-l prinda. cam asta e misterul vietii mele de crocodil:) Silvia, nu mai conteaza pentru mine incadrarea, pentru ca, pina la urma, poezia poate fi doar personala. Unii vad poezie, altii nu. Multumesc de apreciere. | |
| = chiar daca | Oana Popescu [13.Jul.12 19:40] |
| Sunt imagini ok in textul asta contrabalansate de unele mai putin reusite(cel putin dpmdv). O sa fac un fel de bilant: -mi-a placut mult ultima strofa -nu mi-a placut dramatismul primelor 3 versuri si nici diferenta de un singur vers intre imaginea cu crocodilul si cea cu hidra(aici are dreptate veronica), doua substantive atat de grele au nevoie de spatiu pentru a nu-si anula efectele - daca ar mai fi sa zic ceva ar fi despre taietura din strofa 2 care slabeste ritmul etc Pare fi o poezie scrisa sub dicteu automat, o poezie elaborata "la cald" din resursele personale intime(genul de poezie pe care eu il "stimez" foarte mult) peste care(imi dau seama-sa nu crezi ca nu) e greu sa intrevii cu obiectii fara sa lezezi cumva sensibilitatea celui care a scris-o; dar cu toate ca stiu ca te cam irita interventiile mele pe textele tale imi asum riscul asta in ideea ca pana la urma, cred eu, un feedback onest este castigul cel mai mare de care poate beneficia un poet care alege sa-si expuna poemele intr-un atelier artistic. salut! | |
| = feedback onest | emilian valeriu pal [14.Jul.12 09:25] |
| Oana, in primul rind sint om si tot ce e omenesc e perfectibil. In al doilea rind de cind activez pe acest site am acelasi nume. Stii la ce ma refer. In al treilea rind, ma irita doar critica distructiva, venita de undeva de parca te-ai coborit din ceruri sa-ti faci mila de muritorul de rind. Nu ma refer la tine. In al patrulea rind, nu las semne acolo unde nu imi place. Dupa cum am zis, poezia e o optiune personala. Feedbackul onest il primes de la cei pentru care scriu. Si ei nu lasa neaparat semne sub textele mele. In al cincilea rind. Vorbeam de intentie si selectie. Cit sa mai explic ca eu nu sint poet? A, cochetez uneori cu poezia si poetizarea. Ok. Dar asta nu inseamna nimic. N-a inteles nimeni, desi toti se bat in piept, ca o steluta rosie nu e certificat de poet. Asa cum n-a inteles nimeni intentia fiecaruia de a scrie. Oana, crezi ca eu mi-am propus sa fiu poet? Nu ma irita comentariul, ma irita atitudinea. | |
| = ps: user/poet | emilian valeriu pal [14.Jul.12 09:38] |
| Faptul ca postez pe site-uri ma face un simplu user. Nu poet. Asa cum nici daca scoti o carte nu te face poet. | |
| = o parere | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| ca un cititor (candva) fidel Radu Tudor Ciornei, pot sa afirm cu seninatate ca majoritatea locurilor din aceasta poezie imi par atat de comune, incat nu reusesc sa asimilez nimic din ea pana la jumate. singurul fragment despre care as putea zice ca pare (dupa zeci de texte) a purta o marca gen copyright e.v.p ar fi asta "morții despre care am scris cu inițiale aruncă în mine cu piersici ca o bardă somnul retează grumazul a doua zi îmi crește alt cap dumnezeu suferă de obezitate morbidă se linge pe degete de fiecare dată cînd îmi smulge o rugă provincială" care chiar este o bucata frumoasa, reusita si foarte inspirata. si pare a scoate in evidenta o voce cu totul noua si creativa, diferita de sirul nesfarsit de lamentari presarate in alte texte de-ale autorului. bineinteles ca nu pot sa nu remarc exagerata modestie a autorului cand isi apara textele, declamand ca el nu este poet (probabil posteaza pe poezie.ro crezand ca este ospatar sau sudor si nu poet). in concluzie, a doua jumatate este foarte frumoasa. | |