| + aprind și eu o țigară | Ioan-Mircea Popovici [10.Jun.12 11:34] |
| "îmi picură șoapte incandescente în sânge, până ajung să le aud ecoul cum se preschimbă-n cuvinte," dincolo de cele mărturisite "cu o mână îmi scoate aburi din piept, cu cealaltă mă răsfoiește de la inimă până la tâmple," poetul își însoțește neliniștea și sigurătatea cu umbra in percepția mea perla acestui poem versurile "și-atunci, mă ridic deasupra lui și îmi aprind țigara de la o stea, și-mi dau foc poemului meu" aprind și eu o țigară dintr-un tutun de pipă și-un ziar mai vechi decât farul | |
| = . | George Pașa [10.Jun.12 13:13] |
| În opinia mea, "perla" (nicio legătură cu acelea ironizate de mine recent) este în ultimele șase versuri (adică în final). Oricum, chiar și așa, cu rădăcini în deznădejde, textul are o anume detașare, benefică pentru expresivitate a versurilor și limpezime a ideilor. | |