| = Apoi... | Gârda Petru Ioan [04.Jun.12 10:20] |
| seara ne înarmam pana-n dinți și atacam curtea dinspre uliță îi puneam țaicii arma -nuiaua de corcoduș- în coaste în timp ce-o mulgea pe Joiana iar țaica ne stropea cu lapte pe față… Mustești de talent, Otti! | |
| = Nelu, | Ottilia Ardeleanu [04.Jun.12 10:45] |
| o continuare ca în zilele de odinioară, care dă și mai multă viață textului acesta! mă simt onorată când aprecierile vin din partea unei și mai talentate persoane. mulțumesc mult. | |
| = cred | Vasile Munteanu [04.Jun.12 12:11] |
- (cred că) primul vers (am ales o comparație tematică) e ca un pârleaz prea înalt; te atrage pentru a te împiedica să treci; pe de o parte, din cauza acelei alăturări "pe po"; pe de altă parte, pentru că trădează frica ta ca nu cumva cititorul să nu înțeleagă că este vorba despre "izvorul" tău poetic; adică propune o formulă, după care întregul nu pare altceva decât enunțarea definiției; dar, cum nu e vorba despre o ars poetica, cred că abordarea aceasta nu este cea mai potrivită. - un alt aspect: în 2012, îți trebuie sau curaj (susținut de ce crede fiecare de cuviință; dar întemeiat) sau inconștiență "a (mai) scrie despre cum se scrie"; cu atât mai mult cu cât textul nu este de natură propedeutică; deduc din acestea că, în realitate, nu de ce (nu) va înțelge cititorul îți este teamă, ci de ce și cum vei scrie; adică scrii ca și cum te-ai scuza permanent că scrii despre așa ceva. - deși textul debutează "dinamic", recurge imediat la verbe specifice "staticii" (direct spus, se contrazice). - nu în ultimul rând, îmi place că scriitura ta a prins consistență; descopăr o evoluție semnificativă față de primele texte; ai multe texte de această factură bune; însă te paște un risc: a cădea în manierism înainte de a satisface criteriile stilului; iar cauza acestui risc (eu așa cred) consistă tocmai în aprecierea pe care ai primit-o la astfel de texte și mai puțin la texte cu o altă tematică; prin urmare, mi-aș pune serios întrebarea în ce măsură un astfel de text este cu adevărat reușit și în ce măsură reușita lui se datorează receptivității sporite pe care o manifestăm cu toții în general vizavi de astfel de evocări; îți spun și de ce; unele tablouri sunt ratate întocmai cum un artist crede că mai este nevoie de un accent de culoare într-un anume loc; de exemplu aici: "zarzărul/ (...)/ îl făcuserăm microfon" (presupun că o fi fost puiet; dar imginea este una involuntar hiperbolică); sau "trecea pe jos ori/ pe glugile de coceni din căruță" (una e să stea cocoțat, alta să meargă pe căruță). (din experință) știu că astfel de opinii produc mâhnire (mai ales dacă vin de la persoane de la care nu te-ai aștepta); evident că puteam să comentez exagerat pozitiv, subliniind strict figurile de stil reușite (de care textul nu duce lipsă); dar am mizat pe echilibru; dacă am supărat, îmi cer anticipat scuze. | |
| = dimpotrivă, | Ottilia Ardeleanu [04.Jun.12 13:53] |
| doream vizita aceasta de multă vreme, îmi face deosebită plăcere și spun că nu mă așteptam la un comentariu encomiastic pentru că nu sunt perfectă și pentru că de cele mai multe ori muncesc mai mult pe textele altora decât pe cele ale mele. aș putea afirma precum nichita “perfecțiunea nu atrage atenția”, dar aș ignora cele ce-mi spui și nu vreau să fac asta. aș vrea să dau câteva răspunsuri: -aș fi putut scrie „călcam poezia” pentru evitarea acelui rendez-vous nefericit, însă pentru mine „pe poezie” înseamnă drumul, de aceea mi-am asumat exprimarea, în fond, totul este un risc până la perfecțiune; -pe de o parte, ai dreptate cu acel static antagonic stării induse de introducerea textului care presupune continuarea unui dinamism, însă, pentru mine înseamnă realitate pură: un drum începe dintr-un loc unde se muncește zdravăn și numai de aici dinamismul ulterior; am vrut cumva să încep cu o concluzie, după care să povestesc, să fac un fel de regie a ceea ce se întâmpla în fața unui copăcel; poate că în contextul primelor versuri aș fi putut continua pe o altă rută, nu spun nu, mă gândesc doar că asta a țâșnit din creierul meu la momentul respectiv; -privind stilul, îmi place să alerg pe diferite câmpuri, nu știu dacă este cel mai bun lucru, dar se pare că e parte din dinamismul meu, de data aceasta; -despre imaginile oarecum exagerate: "zarzărul/ (...)/ îl făcuserăm microfon" se poate gândi în felul că la momentul în care povestesc a devenit ditamai copacul față de ce fusese cândva, oricum nu este de închipuit că el era chiar de forma unui microfon; în același mod pot vorbi și despre „de unde eram priviți” când ne spuneam rolurile, adică de fapt ceea ce conta pentru niște copii era faptul că erau aprobați în demersurile lor „artistice”... -n-aș vrea să scriu pentru a mă scuza că scriu, cred că așa după cum mă știu (și alții), chiar nu am a cere scuze cuiva pentru ceva, scriind, asta sunt și cuvintele mele pe mine mă reprezintă, iar dacă nu sunt pe placul multora este atât de firesc, încât mi-aș face probleme dacă ar fi invers. Îți mulțumesc mult, Vasile Munteanu, pentru prezență și pentru cuvinte, pentru echilibrul acestora. Contează mult când vin din partea unui autor erudit pe care îl admir și pe care îl citesc mereu cu mare plăcere, Ottilia Ardeleanu Ps. Poate ai să te superi tu pe mine, dar nu voi cizela nimic din colțurile acestui text, cel puțin nu acum fiindcă habar nu am de vreo idee. Mă ajuți? | |
| = nu sunt în măsură | Vasile Munteanu [04.Jun.12 14:31] |
Ottilia, nu e falsă modestie: în primul rând, nu m-am considerat niciodată și nici nu mă consider "erudit"; nu în ultimul rând, nu sunt "autor" de poezie; statutul meu este acela de... "postator de poezie"(?). prin urmare, nu mă consider în măsură a spune cuiva ce și cum să scrie; pur și simplu, în afară de postator de poezie, sunt și cititor de poezie; pornind de la aceste premise consideră comentariul meu (comentariile mele în general) simple impresii de lectură; dacă la acestea adăugăm ceea ce am mai afirmat, că nu cred în poezia hei-rup_istă, o consider un act individual în exprimare, coelectiv abia în receptare, sper că ai să înțelegi și ai să ierți (din nou) că mă voi rezuma la aceste observații. | |
| = te contrazic: | Ottilia Ardeleanu [04.Jun.12 14:45] |
| -întotdeauna suntem autorii propriilor "fapte"; -nu te-ai considerat tu, ci eu, erudit. îți înțeleg punctul de vedere și îl apreciez. mulțumesc, din nou, Vasile Munteanu. | |