= Și poanta?... | Vali Slavu [05.May.12 07:29] |
Nimeream numai bufetul Când eram „cel necăjit”; Azi, că sunt mai înstărit, Frecventez doar cabaretul. | |
= Poanta... | Miclăuș Silvestru [05.May.12 17:00] |
eu o văd în diferența dintre "bufet ordinar" și "spectacolul" de care "beneficiezi contra cost"... la cabaret. Iar n-am nimerit... pontul? Azi, înstărit (căsătorit) dar cu multe "capricii din trecut"... cu "atât" mă mai înfrupt...! Nu-i nimic. Vă cer doar o favoare: să nu-mi dați avertisment pentru... n-numărate încercări. Ca să n-o șterg... la sănătoasa. Sper să nu vă plictisesc cu... mulțumesc! Cele bune! | |
= Domnule Miclăuș, | Vali Slavu [05.May.12 17:12] |
Sunteți tare drăgălaș când faceți referiri la avertismente. Aici e un atelier literar. Puteți veni cu n variante. Reparăm, stricăm mai tare, ștergem, vedem noi ce facem. Avertismentul respectiv era la un text pe pagina principală unde nu e în regulă să tot încerci să repari. Dar dumneavostră știți bine asta... Referitor la catren, cei săraci beau la bufet, cei bogați merg la cabaret. Un truism. O adiere de poantă ar fi la final: acel "doar" așezat lângă cabaret, nu lângă bufet. Dar e doar o adiere. | |
= realitate... | Ion Cuzuioc [05.May.12 19:38] |
Nimeream numai bufetul Când eram „cel necăjit”; Azi, că sunt mai înstărit, Frecventez doar cabaretul. (Miclăuș Silvestru) Ca Don Juan în tinerețe, Curtam și fete-n cabaret, Dar azi ajuns la bătrânețe, Nu mai rezist nici la bufet. | |
= S/cap de... | Miclăuș Silvestru [06.May.12 06:46] |
truism... dar dau de...! Ați ghicit! Nimeream numai bufetul Când eram „cel necăjit”; Azi, că sunt căsătorit, Mi-e în gând doar cabaretul. | |
= Nu...mai - aritmie! | Prundoiu Dan [06.May.12 10:45] |
d-le Miclăuș, "nù mai" insistați pe V1 că riscați o boală de inimă :)) Puteați să "nimeriți" bufetul Având în gând tot cabaretul. unde-i poanta? poate ceva-ceva:â "Nimeream" mereu bufetul Când eram mai necăjit, Azi, sunt tot un "prăpădit"... Că "ochesc" tot cabaretul! | |
= La capătul... | Miclăuș Silvestru [07.Oct.12 10:24] |
satului... cândva! *nsă la oraș, e cu totul altceva! Nimeream mereu bufetul Totdeauna necăjit, Însă azi-s fericit: La doi pași e cabaretul. mulțumiri pentru... "tratament", tuturor! | |