| + Greșelile trecutului... | Emil Iliescu [24.Mar.12 11:49] |
| Greșelile trecutului par o întruchipare fidelă a interiorului nostru domestic. Oriunde privești, dai peste ele. Uneori, ele ajung să se ia la întrecere cu filele calendarului. Greșim mult și niciodată nu realizăm care va fi impactul acestor greșeli asupra vieții noastre. O vom face, însă, într-o situație limită a existenței. Finalul, abil construit pe ideea unui jaf, nu este decât o metaforă. Hoții ce ne vor deposeda de marasmul greșelilor, nu vor face altceva decât să ne ajute să conștientizăm cât este de important să salvăm restul zilelor ce ne-au rămas de povara greșelii. Felicitări, Anca, mai ales pentru împletirea vorbirii directe cu cea indirectă, ceea ce conferă epicului suplețe! | |
| = compunere | Leonard Ancuta [24.Mar.12 12:36] |
| nu stiu de ce, dar textul asta imi pare o compunere de generala. de fapt chiar este, cu exceptia citorva neologisme, o compunere. refuz, sincer, sa cred ca asta e literatura. | |
| = Una caldă, una rece | Anca D. Vieru [24.Mar.12 14:33] |
| Domnule Iliescu, apreciez aprecierea, cât despre greșelile noastre de toate zilele, ele se adună de multe ori în lanțuri de care ne scuturăm greu. Și mă bucur că mi-ați decriptat finalul... Leonard, nu prea am ce să răspund la comentariul tău, este prea tranșant, chiar dacă începe cu „nu știu de ce”. Oricum, îți mulțumesc pentru lectură și aștept comentariile tale și mai departe. Cu considerație, Anca D. Vieru | |