| + steluța din Cassiopeia | Ioan-Mircea Popovici [22.Mar.12 08:31] |
| pentru că se simt urmele digului găsești pe scară (spre seară) pumnul de scoici de pe plaja cu suflet și steluța dintre Venus și Jupiter "un artist ... oprește cuvintele pe marginea ascuțită a orelor, apoi, o altă mișcare dinăuntru, până la fragmentare, și-o dezlipire de lucruri, încât rămâne doar pielița fină a formelor acoperind nostalgia după-nceputuri a sensului." "pui în balanță lutul și spui iarbă de mare, treci prin aluviuni și dai nume eroziunii în trecerea lecuitoare dintr-un mal într-altul. Până în sângele tău va fremăta iarăși marea și-n păr vor fi doar unduiri de valuri, ... între două secunde" nu te lăsa ispitit de cele rele urâte și seci pune la inimă doar bucuria și dragostea restul lasă-le celor născuși din trisțe și disperare caută tu o cărare care ajunge la toți de lânga tine și mi-ar fi părut rău să uit de ea steluța din Cassiopeia | |
| = Ceva din altceva | George Pașa [23.Mar.12 09:33] |
| Nimic despre învierea naturii sau despre alte evidențe. Un echilibru pe marginea acuțită a orelor. Dezlipirea de lucruri, când te miști între două secunde ca un ceas rămas neîntors. În tine dorm tărâmuri uitate, ard sori neștiuți, melci spiralați sunt cutii de rezonanță fidele. Dacă pui în balanță lutul cu iarba de mare, știi că totul e apă și-un pământ pe care se vor așterne praful și scrumul, o apă și-un pământ în care nimic nu crește fără un Dumnezeu răstignit în cuvânt. | |
| = adânc in oglinzi | Ioan-Mircea Popovici [23.Mar.12 09:43] |
| aici e esența "în care nimic nu crește fără un Dumnezeu răstignit în cuvânt" și-ai găsit casa cântecului "cutii de rezonanță fidele" poezia aceasta intră adânc in oglinzi | |
| = Oglinzi fidele | George Pașa [24.Mar.12 13:34] |
| Așa este, Ioane, acolo-i esența. | |