| = sau cum sa nu scrii poezie | ștefan ciobanu [19.Mar.12 13:06] |
| Ideea este urmatoarea: se ia o poveste incerta si se poetizeaza exesiv, cu accente cand adolescentine (clapon verde), cand cu trimiteri sofisticate (ca sa avem salvare cand suntem luati la rost), cand usor naive (ca deh! e la moda ex. stairway to îți spui și pare simplu nu se aude nimic din tine a dispărut claponul ), toate astea ca sa multumim pe toata lumea. Principiu: shaorma cu de toate (fara ceapa). Se pun cuvinte de umplutura (lemn natur), sau ironii fara efect (ochii aragazului-sic!- inchisi), repetarea unor cuvinte fara ca aceasta sa aduca plus (vechi), introducerea unui final magistral nesustinut de text (resturile de placenta ar fi fost plauzibile, daca nu ar fi existat acel du-te vino dintre coaste). Se merge pe un joc de glezne poetic, sperand ca cititorul nu proceseaza, si ca il fentam. Desigur, orice poezie poate fi salvata magistral, daca avem un 'avocat' bun. Dar esenta ramane: fals, mucava, scrasnire fara rost. Cam atat am avut de spus. :) | |
| = draga stefan | adrian pop [19.Mar.12 14:36] |
| pentru ca te vad sincer interesat de opera mea poetica, imi permit sa-ti fac o mica schema; sper ca aceasta te va ajuta in demersul tau povestea nu poate sa fie incerta sau nu, atita timp cit nu exista una nu cred ca-i cazul sa intram aici in detalii, stim amandoi care-i definitia povestii, iar aici putem vorbi, daca-i musai sa o facem, despre-o viziune sa admitem ca "am poetizat excesiv" chestia de mai sus - io ti-as da dreptate, dar afirmatii precum "cuvinte de umplutura" sau "ironii fara efect" te contrazic din nou, cred ca stim amandoi, umplutura si ironia esuata nu pot delimita "poetizarea"; excesiva sau nu claponul verde, nu poate sa aiba "accente adolescentine" pentru ca acesta-i reprezentarea personala [presupun ca-mi dai voie sa-mi aleg elemetele poetice cum doresc] a durerii, a disconfortului mai precis; claponul doar ciuguleste, cum bine scrie in text, nu musca - scrie negru pe alb, draga stefan, mi-as dori sa fi fost atit de inspirat incit sa folosesc claponu' in "scopuri adolescentine", dar uite ca n-am fost versurile "stairway to îți spui și pare simplu nu se aude nimic din tine a dispărut claponul" trebuie, in primul rind, legate de ultimul cuvint din s2, respectiv "in cer" - daca nu ai fost suficient de atent, ori de abil, incit sa faci legatura asta, pot admite, ai ajuns la concluzia ca ele-s usor naive; din pacate nu-s - ele fac legatura intre doua locatii diferite - camera alba, si cer, locul unde se muta "actiunea" [prin intermediul scarii de lemn, desigur, simbol destul de banal, ma mir ca nu l-ai vazut] "lemnul natur" nu este deloc o gratuitate, el determina o purificare necesara, inaintea "marelui salt" - cum ar veni, camera goala, alba, biserica, lemn natur - protagonistul este gol [nu dezbracat draga stefan, nu te avinta], pregatit pentru ce va urma "aragazul cu ochii inchisi" nu este deloc o ironie; el delimiteaza, magistral, daca e sa ma intrebi pe mine, doua lumi - care interioara pe care am explicat-o mai sus si cea exterioara, pe care aici a fost necesar sa o prezit cit mai fantezist, cu ajutorul aragazului si al pisicii - de ce, ei bine asta tre' sa descoperi singur sau cu ajutorul vrajitorului; din oz; [reiterez ideea, am voie sa folosesc orice elemente poetice vreau, iar daca protagonistul a vazut un aragaz zburind cu ochii inchisi si mi-a relatat asta, cine esti tu sa te opui acestei viziuni?] repetitia anumitor cuvinte este o figura de stil care, ciudat, chiar asa se numeste, repetitie; aceasta nu trebuie "sa aduca nimic nou", ea are alt scop sa acuzi un text ca uzeza de figuri de stil, este pueril; evident aici are si alt scop cuvintul ala, dar asta nu mai explic, o sa zici ca-s excesiv de pedagogic; sau ca "schita" nu "aduce nimic" nou poeziei finalul, intr-adevar magistral, ma bucur ca sintem de acord aici, este cit se poate de coerent - placenta, draga stefan este un indiciu accesibil al nasterii - s1 si s2 pregatesc foarte bine momentul, [prin aparitia durerii si prin detasare, pentru ca, presupun ca acum ai inteles, este vorba despre o nastere mai speciala aici] - prin urmare este tendentioasa afirmatia cum ca finalul n-ar fi sustinut de text; si pentru ca este tendentioasa, ar trebui sa stii asta, doar ma cunosti foarte bine, sint nevoit sa o resping politicos in concluzie - doua chestii, enervant de banale imi cer scuze pentru amploarea "schitei", dar, dupa cum vad, alea simple nu te satisfac si doi, cum se scrie sau cum nu se scrie poezia, cine este si cine nu este poet, dragul meu coleg, nu stabilim nici unul dintre noi in alta ordine de idei, ma bucur pentru interesul pe care manifesti cind un poet de anvergura ta este interesat de modesta mea opera, ei bine, asta-i semnul ca totul este in echilibru si armonie in univers eu as mai avea multe de spus, este foarte placut sa intilnesti vechi prieteni aici dar nu vreau sa abuzez de timpul si bunatatea ta | |