| = "Un curier împarte bucurii" - doar atât să rămână! | Maria Elena Chindea [07.Mar.12 22:47] |
Îmi pare că punctul de plecare al poeziei tale este drama prezentă pe toate canalele de știri. Impresionant este că descrii cu multă lumină o felie de viață hașurată în oroare. De parcă doar "oglinzile văd totul"; tu ești în spatele lor, ca un observator detașat, care păstreză în amintire doar frumosul. Un film rulat în relanti ca un omagiu al unor ființe la fel atâtor altele care participă simplu și firesc la jocul magic al vieții - "chicoteli și câte-o poveste" au trecut peste ele. Asta până când un "glonț" sparge peisajul idilic și "moartea îmbrățișează" totul. Delicatețe, tandrețe față de o năpraznă venită din nicăieri. "Oglinzile nemișcate", singurele martore detașate ale unei orori asupra căreia nici nu merită să insiști. Să rămână doar frumosul. Și sirena care să ne-amintească ce frumoasă e viața, cu gesturile ei mărunte.... M-a atins cu frumos și m-a durut! Mulțumesc. Cu drag, Maria. Verifică poezii mai vechi. Am mai lăsat semn la două! Aceeași Maria | |
| = și eu | Ottilia Ardeleanu [08.Mar.12 00:05] |
| mulțumesc pentru lecturare, pentru intuiție, pentru fidelitatea cu care mă citești. | |
| = Sirena | Vali Slavu [08.Mar.12 00:22] |
| Abia la a doua lecturare am auzit, în fundal, sunetul sirenei și totul a căpătat sens. Inițial (imaginația mea e de vină), am înțeles altceva... Îmi place cum ai construit imaginile. De la muzica veselă, la sunetul sirenei, se păstrează atmosfera aparent liniștită. Nu se ajunge gradat la final, nimic nu prevestește moartea, ea vine în poemul tău așa cum știe ea să vină - pe neașteptate. Îmi place și cum ai realizat suspansul. | |
| = Vali, | Ottilia Ardeleanu [08.Mar.12 00:27] |
| mă bucur că ai trecut pe aici și mă bucur pentru cementariul lăsat. da, multe se întâmplă pe neașteptate. mai ales moartea. îți mulțumesc și te mai aștept. | |