| = Mă expulzeazo spațiul de siguranță - cu turbioane! | Maria Elena Chindea [13.Mar.12 07:10] |
Cu tot respectul, nu ești totuși atât de curajoasă cum te-ai vrea, din moment ce te-ntorci "în spațiul de singuranță"! Evoluția spirituală,"pătrunderea" unui "dincolo"-presupune tocmai refuzul unui "spațiu de siguranță" care nu face decât să îndemne (corupă) la "adormire"! Remarcabil că nu te descurajezi (cunosc mersul pe briciul bolii) și te iei de la capăt perseverent! Cu mândria, fie chiar și "până la un punct" nu prea sunt de acord! Se poate ușor aluneca într-un sadomasochism umilitor! Singura de care ar trebui să fim mândri este "starea perfectă de sănătate" și asta chiar dacă n-o avem! Boala este un motiv de rușine - undeva am călcat legile divine ale iubirii! Deci...Poemul e bine structurat, până la finalul izbăvitor ("construcția"!Plăcut! Cu drag, Maria | |
| = Multumesc | Mihaela Popa [13.Mar.12 13:25] |
| Maria pentru trecere și semn; spațiul de siguranță sunt chiar eu, carcasa propriei mele ființe, "mândria" de răni o negam, dupa aceasta negare am pus un punct. Ce urmează e altă idee: "sunt, până la un punct apoi, mă construiesc." Ne mai citim, Mihaela | |