| = nostalgică | Ion Cuzuioc [29.Feb.12 20:36] |
| La anii noștri cei bătrâni, Să n-aștepți mărețe fapte, Căci dibuitul pe la sâni Te îmbată și de lapte. | |
| = Nu te joci cu tensiunea la o anumită vârstă... | Gârda Petru Ioan [29.Feb.12 21:29] |
| Am vrut să-i agăț mărțișoare Dar sânu-i frumos mă îmbată, Mă uit cu nesaț și pe dată Văd dublu...-amețesc și mai tare... (Dan) Visezi frumos... Este clar, te-mbeți cu apă Care foarte rece e Și că buzele îți crapă… Apropo, mai tare ce? | |
| = Re: Ion Cuzuioc, Nelu Gârda | Dan Norea [29.Feb.12 23:27] |
| La anii noștri cei bătrâni, Să n-aștepți mărețe fapte, Căci dibuitul pe la sâni Te îmbată și de lapte. (Ion Cuzuioc) La anii mei atâta de bătrâni Când ochii văd, iar inima tot cere, Aștept să curgă, dibuind la sâni, Din stângul lapte și din dreptul miere. Visezi frumos... Este clar, te-mbeți cu apă Care foarte rece e Și că buzele îți crapă… Apropo, mai tare ce? (Nelu Gârda)..................ultimul vers face toate paralele! Tot întorcând pe față și pe dos Catrenul tău c-o notă de amar, Constat că dacă eu visez frumos, Tu încă ești la faza de coșmar. | |
| = în zori de primăvară | Ioan Postolache-Doljești [01.Mar.12 06:54] |
| cu braț sleit și tremurat, în pat lîngă nevastă-sa, i-a pus un mărțișor, galant. ah,mă înțepi dar eu nu vreau așa... | |
| = Similitudine... | neculai lunca [01.Mar.12 08:23] |
| Și eu mă simt îngrozitor. Am palpitații, amețeală, Că soața-mi cere-un mărțișor Cu tracțiune integrală! | |
| = Să vedem ce ne indică .Versurile lui Norică | Eugen Sfichi [01.Mar.12 10:49] |
| Dar sânu-i... Văd dublu... (Dan Norea) După iubiri trecătoare, Vezi, doar când anii-s bătrâni, Că și nevasta ta are Două urechi și doi sâni. | |
| = dublu deochi | Ion Diviza [01.Mar.12 11:53] |
| Am vrut să-i agăț mărțișoare Dar sânu-i frumos mă îmbată, Mă uit cu nesaț și pe dată Văd dublu...-amețesc și mai tare... Dan Norea De îi "agăți" și-o sărutare, Norică, să te iei în mâni Când dublu vezi și ți se pare Că ai în față patru sâni! | |
| = Re: Ioan Postolache-Doljești, Neculai Lunca, Eugen Sfichi, Ion Diviza | Dan Norea [01.Mar.12 15:02] |
| cu braț sleit și tremurat, în pat lîngă nevastă-sa, i-a pus un mărțișor, galant. ah,mă înțepi dar eu nu vreau așa... (Ioan Postolache-Doljești) Îmi permit să modific, din motive de prozodie - rimă, ritm, măsură. Stând amândoi lejer în pat, Un mărțișor i-a pus în piept. "Văd că ești pus pe înțepat, Nu te opri, eu asta-aștept!" Și eu mă simt îngrozitor. Am palpitații, amețeală, Că soața-mi cere-un mărțișor Cu tracțiune integrală! (Neculai Lunca) Drept mărțișor, a vrut mașină Dar, spuneți voi, am eu vreo vină? A trebuit s-adorm în zori C-a vrut de 4x4... ori. După iubiri trecătoare, Vezi, doar când anii-s bătrâni, Că și nevasta ta are Două urechi și doi sâni. (Eugen Sfichi) Te corectez, la anii mei bătrâni, Din toate, DOAR nevasta are sâni, La altă damă, este pură artă, Ce se-ncadrează la "natură moartă". De îi "agăți" și-o sărutare, Norică, să te iei în mâni Când dublu vezi și ți se pare Că ai în față patru sâni! (Ion Diviza) Dacă dublezi așa de zece ori, E necesar un drum la psihiatru: Ajung să văd un kil de sânișori Sau, mai exact, 1024. | |
| = Criticăm o bucățică .Madrigalul lui Norică | Eugen Sfichi [01.Mar.12 16:38] |
| Am vrut să-i agăț mărțișoare Dar sânu-i frumos mă îmbată, Mă uit cu nesaț și pe dată Văd dublu...-amțesc și mai tare... (Dan Norea) Stau și mă tot foiesc pe scaun întrebându-mă de ce i-ai spus madrigal. Că e catren, sunt de acord. Că are umor, din păcate involuntar, ți-am sugerat în comentariul meu anterior : vorbești despre un sân și pe urmă vezi dublu (adică doi) și mai și amețești după asta. Catrenul are chiar mai mult umor involuntar: „Văd dublu...-amțesc și mai tare...” După dublu ai pus puncte de suspensie care presupun că urmează ceva neprevăzut și prin urmare ele cer o mică pauză. Acel ceva neprevăzut care urmează e... liniuța de unire. Ne pui să facem pauză după „u”, apoi ne ceri să-l pronunțăm în diftong cu „a”-ul de la „amețesc”, pentru că altfel nu-ți mai iese ritmul. Dacă agăți mărțișoare și vobești despre sân, se înțelege că agăți mărțișoarele de sân, deci ești într-o clipă de intimitate pe care noi ți-am tulburat-o. Atât primul meu comentariu cât și acesta pornesc de la expresia „văd dublu”. Un madrigal cere delicatețe și eleganță, iar expresia incriminată nu prea e niciuna, nici alta. Ar cam trebui să o schimbi. Uite și niște madrigale ale lui Cincinat Pavelescu și sentimentele lui delicate față de femeie : Sub paleta toamnei sângera grădina Împletindu-ți visul cu păreri de rău; Tu făceai buchete și furai lumina Razelor de soare prinse-n părul tău. Smarandei De ce în ochii tăi albaștri Plutește-atâta vag mister? Ori te-ai uitat prea mult la cer Și-ai năzuit mereu spre aștri? Madrigal trist Noaptea parcă este o perdea albastră Peste care fluturi galbeni s-au oprit, Vino ca să plângem pe iubirea noastră, Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit. | |
| = Re: Criticăm o bucățică .Madrigalul lui Norică | Dan Norea [01.Mar.12 20:57] |
| Eugen, într-un fel, ți-ai răspuns singur. Ultimul madrigal citat se cheamă "Madrigal trist". Al meu e un madrigal vesel. De ce madrigal? Pentru că e vorba de sânii unei femei. Unul mă îmbată. Al doilea mă amețește și mai tare. De ce vesel? Pentru că are umor, un umor pe care l-ai sesizat și tu, ba chiar și un pic de autoironie. Singura diferență e că umorul nu e involuntar. Poate dă impresia asta, din cauza unei concluzii paradoxale - beția provocată de un sân, cel pe care agăț mărțișorul, mă face să văd dublu. Adică să văd și al doilea sân. Dar pe asta scontasem. Deci nu e umor involuntar. Poți spune invers: nu e suficient umor pentru o epigramă. Exact din cauza asta am preferat să-i spun madrigal. Dacă titlul e cel care te deranjează, citește "Catren de 1 Martie". Cu cele trei puncte urmate de cratimă ai dreptate. Dar eu zic că se poate citi într-un ritm acceptabil. Oricum, nu e un catren atât de bun încât să merite să îl îmbunătățesc. | |
| = Comentăm olecuțică .Iar catrenul lui Norică | Eugen Sfichi [10.Dec.18 14:27] |
| Simțul speculativ e o calitate pentru un epigramist. Când îl ai în epigrame, inevitabil îl folosești și în proză, așa cum faci tu aici. Ți-am oferit o paletă de madrigale și dai impresia că l-ai citit numai pe ultimul, care se numește înr-adevăr „Madrigal trist” și este singurul trist, celelalte două nu sunt triste. Citește-l și pe primul. E elegant și nu e trist deloc. Citește-l și pe al doilea. E chiar zglobiu. Pe autorul lor nu-l putem ignora : e Cincinat Pavelescu, atât de invocat azi. Chiar de UER. Aș putea să-ți citez și altele, dar nu te aglomerez. Pornim de la definiția madrigalului : MADRIGÁL ~e n. Poezie lirică de proporții reduse care exprimă sentimente delicate sau complimente galante (adresate unei femei). Și de la definiția cuvântului galant : GALÁNT, -Ã adj. Curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) delicat; plăcut. Oricum am întoarce, un madrigal trebuie să fie delicat și elegant, sunt cuvinte pe care le-am folosit în primul meu comentariu. Aceste cerințe limitează exprimarea intimității, dar și exclude sintagmele prea comune ale limbajului familiar. O.K., umorul nu e involuntar, ci deliberat, așa cum spui tu. Esențial e că există. E.S. | |
| = Re: Comentăm olecuțică .Iar catrenul lui Norică | Dan Norea [02.Mar.12 09:51] |
| Gata, Eugen, m-ai convins. Modific conform sugestiilor tale. Galant, îi agăț mărțișoare Dar sânu-i frumos mă îmbată, Mă uit delicat și pe dată Văd dublu... mă-mbăt și mai tare... Glumesc, dar în continuare cred că, atâta vreme cât descriu faptul că sânul unei femei mă îmbată, aceasta este expresia unui sentiment delicat și poate constitui un compliment galant. E drept că ultimul vers are altă tonalitate, dar nu la 180 grade, în sensul că nu vin cu o jignire, ci cu autoironie. Deci o înțepătură la adresa mea, nu a femeii. Hai să zicem că e un madrigal epigramatic. :) | |
| = Armonii conjugale | Gigi Burlacu Pietreanul [02.Mar.12 22:14] |
| Am vrut să-i agăț mărțișoare Dar sânu-i frumos mă îmbată, Mă uit cu nesaț și pe dată Văd dublu...-amețesc și mai tare... D.N. Deși în figuri ne mai rupem, Îmi este o stea-ntre femei, Iar eu îi sunt soare doar ei… Deci zilnic, de-o viață… erupem! | |
| = Gingășia lui Norică .În avânt de rândunică | Eugen Sfichi [10.Dec.18 14:27] |
| 1. Ți-ai numit la început strofa madrigal. 2. Apoi m-ai declarat că îi putem spune Catren de 1 Martie (catren cu majusculă, că altfel nu puteai concepe!) 3. Acum faci o piruetă și îi zici madrigal epigramatic. Dacă vrei, spune-i și acrosth, deși nu e. Madrigalul are rigorile sale, ce să-i faci, și trebuie să le respecți. E considerat o poezie cu formă aproape fixă. E scurt, fără ca lungimea să-i fie impusă, poate avea și câteva strofe. Dacă nu are o dimensiune riguros limitată, el cere categoric ingeniozitatea conținutului și prețiozitatea exprimării. E firesc fiindcă e un compliment public dedicat femeii iubite. Madrigalul în nici un caz nu e o gravură din Playboy. La început a fost un cântec pastoral iar autorii, oameni simpli, se simțeau înnobilați compunându-l. Și aceasta este una dintre obligațiile madrigalului: să scrii cu toată eleganța, să dai tot ce e mai bun din tine și să simți că noblețea ta s-a înălțat peste tot ceea ce ai făcut până atunci. Dacă puteau acei oameni simpli, poți și tu. După ce madrigalul a pătruns în cercul oamenilor cultivați și a devenit popular acolo, ștacheta a fost ridicată și când scrii trebuie să-i faci față. Ți-am povestit toate acestea ca să înțelegi că acei oameni simpli, de la care a pornit madrigalul, au năzuit ca măcar pentru câteva clipe să se scuture de trivialitate și au avut puterea să o facă. Teoria e valabilă și pentru epigramă. Madrigalul Evului Mediu arată altfel decât madrigalul simbolist al lui Cincinat Pavelescu, oamenii se exprimau altfel, poate și noi simțim și ne exprimăm uneori altfel, dar cerințele de mai sus ale madrigalului sunt aceleași și suntem obligați să le respectăm. Pentru că ai folosit sintagma madrigal epigramatic, îți spun următorul catren al lui Cincinat Pavelescu: Domnișoarei Baby Un compliment ar fi banal Și știu că nu l-ai ține-n seamă, Dar cum să-ți fac o epigramă Când am în gând un madrigal ? Uite alt epigramist, Păstorel Teodoreanu și uite și un madrigal al său: Pe visurile-mi - roșii trandafiri - Albastru flutur te-ai lăsat alene, Tu ți-ai lipit aripile subțiri Și cu polen în finele antene, Te-ai dus să cauți poate-o floare nouă, Zburând, albastru, în albastrul firii, Te uiți la trandafirii plini de rouă Și nici nu stii că plâng și trandafirii. Să nu-mi spui că te surprinde limbajul. Noi n-am vorbit despre ceea ce înseamnă limbaj poetic și am amintit numai fugitiv despre limbajul madrigalului. Apropo de limbaj: nu știi engleză, nu-l citești pe Jerome K Jerome în original și pierzi mult din umorul lui, dar e problema ta. Hai să-ți mai spun un madrigal, al lui Lucian Blaga. Începe clasic, având ritm și rimă, dar pe parcurs poetul păstrează numai ritmul, renunțând la rimă: Iubită Runa, dragă una, N-am fi crezut că într-o zi Aceasta cu putință-ar fi: C-un strigăt să atingem Luna. Nici după drepte mărturii n-am fi crezut că s-ar putea, să auzim apoi ecoul întors în patria de-aci. Ce fericire ai dori să ne-o strigăm in zare, Runa? Alege țipătul ce-i vrednic să ni-l intoarcă-n noapte Luna. E superb. Când ne încercăm puterile în literatură suntem obligați să citim ce au scris alții înaintea noastră. În caz contrar, devenim străini de ceea ce credem noi că facem și plătim scump prin timpul pierdut, pe care l-am fi putut investi altfel. Lăsăm deoparte strofa ta de aici. Tu ai zis că nu e un catren atât de bun încât să merite să-l îmbunătățești. Știi că nivelul tău e mult mai ridicat. Catrenul a fost pretextul acestei discuții. Norică, după toate cele pe care ți le-am spus și înaintea tuturor celor pe care ți le voi mai spune, să știi că eu pariez pe tine în literatură. Tu știi că ai mult potențial. Eu îți spun că ai mai mult decât crezi și că cea mai mare parte a lui încă nu ți-o cunoști și încă nu ți-o folosești. Rămâne să fii pretențios cu tine. | |
| = Re: Gingășia lui Norică .În avânt de rândunică | Dan Norea [03.Mar.12 10:48] |
| Gigi, Eugen, mulțumesc pentru vizită și semn. Eugen, "Catren de 1 Martie" are literă mare pentru că e titlu, nu pentru a-i crește importanța. Recunosc că i-am zis madrigal și din motive de marketing. Dar nu-mi pare rău, te-am stârnit și am aflat o mulțime de lucruri despre madrigal. Sunt foarte interesante și e posibil chiar să-mi folosească vreodată. În particular, madrigalul era o metodă clasică pentru cuceriri. Cincinat și Păstorel erau ceva mai tineri când le foloseau, iar Blaga a fost toată viața un afemeiat notoriu. La mine, motivația asta e pe cale de dispariție. Dar nu e vorba numai de asta, nu simt nicio afinitate pentru madrigal. În general, nu mă atrage genul (excesiv de) liric. Dar toate astea nu mă împiedică să-ți mulțumesc sincer pentru încrederea în potențialul meu. Lucrul ăsta mă onorează și mă obligă. | |
| = O scrisoare mărunțică .Dedicată lui Norică | Eugen Sfichi [03.Mar.12 21:41] |
| Sunt nevoit să adaug comentariului meu anterior o propoziție care lipsește. Imediat după paragraful cu limba engleză și Jerome K Jerome urma: „Tot așa e și cu limbajul poetic”. Am scris în Word, am dat copy, nu am prins tot textul și când am cules și restul, am pierdut această propoziție. Madrigalul e o poezie prin care existența ne devine mai frumoasă și putem face astfel de complimente femeii iubite toată viața. E.S. | |