| = . | Alexandru Gheție [26.Feb.12 04:56] |
| ok, metaforele sunt faine și, datorită lor, textul capătă un mister aparte... e interesant cum se amestecă aici imaginile, de la vizual la... tactil :). penultimul grupaj mi se pare cel mai reușit iar ”albatroșii cărnii” sunt tare... sugestivi. textul e unitar, poate prea multă ”împletire de stele” prin heleșteu// - ca să iasă poezia frumoasă, dar aici da, :), merge... mai trec | |
| = un text | Ottilia Ardeleanu [26.Feb.12 10:15] |
| plăcut la citit, se simte mirosul proaspăt de cerneală cu care ai "schițat" imaginile și toate "femeile de tuș" frumoase metafore... mai trec, Ottilia Ardeleanu | |
| = Va multumesc | Diana Manaila [26.Feb.12 20:31] |
| si va astept cu drag. | |
| = "Albatroșii cărnii" scriind cu fulgere în epidermă! | Maria Elena Chindea [05.Mar.12 23:16] |
| "M-am așezat în lotus pe-o bucată de lună care stătea să nască" - mi se pare de-o plasticitate uluitoare. Te și vedeam ca un demiurg androginal "descântând turcoaze la marginea lumii" și orânduind treburile prin univers. Atâta durere și tristețe bine controlate (aș spune că-s atât de discrete încât le-aș numi suave - sună rău?)degajă poemul tău că mi s-a strâns inima. Se poate să-ți "placă" ceva atât de mult încât să doară? Asta mi s-a întâmplat! Cu drag, Maria | |
| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mi-a placut foarte mult aceasta scriere. are ceva aparte, usor misterios. nu cred ca e nevoie de ceea ce urmeaza dupa ***. | |
| + uitarea care nu se mai petrece | Vasile Munteanu [06.Mar.12 12:49] |
cel mai mult îmi plac resemnarea câtuși de puțin patetică, precum și (mi-aș permite s-o numesc astfel) seninătatea unui doliu numai sugerat ("tuș"); prin urmare, textul își merită pe deplin titlul (sau invers :) ), pentru că întregul reprezintă echivalentul afirmației, al vieții, al frumosului; și îmi mai place că, la fel de sugestiv, deloc ostentativ, flora și fauna au rolul lor în construirea "atmosferei"; în esență, manifestări ale unei afectivități deloc banale, comune; una puternic senzoriale (tactil, vizual și olfactiv), născută (cum altfel?) poetic din sarcina umbrită a Selenei; ca și cum textul acesta ar fi fost scris pentru Endymion. la ce aș renunța (sau aș reformula): "capătul lumii", și la primul "încă" din ultima strofă. | |
| = Maria, | Diana Manaila [06.Mar.12 15:39] |
| daca am atins undeva pe suflet, inseamna ca acele imagini si-au facut datoria...."suav" este un cuvant pe care am sa-l primesc mereu in casa mea....:) Claudiu, cu toata aprecierea, nu renunt la albatrosi...ii invit poate intr-o mica vacanta, undeva intr-un poem mai potrivit...gand frumos! VM, multumesc pentru atingere....cat despre "marginea lumii"...sa stii ca si eu am simtit ca trebuie sa o mut de acolo..in folderul meu, nu aici, chiar am facut-o...ma mir ca am omis....am operat acum modificarea....iti multumesc...suna mult mai cursiv fara, intr-adevar...cat despre "inca"...da, pleaca din primul vers, ramane pe final...pentru...asigurarea sustenabilitaii.....:) ghiocei... | |
| = imperativ | Radu Sorin Danut [11.Apr.12 12:32] |
| îmi place imperativul: "să iasă poezia frumoasă/ ca o vocală zveltă, însprâncenată", felicitări | |