Comentariile membrilor:

 =  parere
Rodica Vasilescu
[09.Oct.12 17:25]
"mă trezesc în mijlocul nopții ca în pîntecul unei vite"

asta este o comparatie care mi-a placut.
"pe care bunică-miu o lovește în frunte cu barda" e in plus, in sensul ca taie din senzatia pe care o lasa versul initial. e o explicatie inutila.
"îmi vine să urlu" e iar in plus si ingreuneaza la citire.

adica, eu as rescrie asa

"mă trezesc în mijlocul nopții ca în pîntecul unei vite
lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion
în care ai un catalog cu produse și punga în care vomiți"

e mult mai inchegat, mai cursiv si chiar se realizeaza o imagine accesibila cititorului. restul sunt un fel de 'explicatii'.

mai departe insa... toate numele astea zbierate sunt fara noima. chiar daca textul e trecut la personale e scris totusi in versuri, asadar se presupune ca autorul are pretentia ca ar scrie versuri/poezie dar pentru el.(versuri-personale adica, s-ar putea inventa categoria asta cred).

in ele n-am gasit nimic interesant, revelator sau macar demn de luat in seama pe post de jurnal macar. pot fi folosite eventual pentru a alcatui o introducere inainte de episoadele din memorialul durerii.
par mai degraba semnul unei grafomanii incontrolabile.

de exemplu:

in strofa dedicata/inchinata lui radu t.c., singura chestie de luat in seama e totul pe rosu (titlul volumului sau de poezie adica), in rest nimic de luat in seama.
victor si little bro continua intr-o nota asemanatoare apoi ioana (presupun ca-i vorba de ioana n.) contine niste versuri care nu merg nici daca-s scrise serios nici la misto, si anume:

"dacă-i întîlni dacă-i zări măicuță bătrînă cu brîul de lînă
tu să-i spui curat
că m-am dus la sellgros și-am luat
masca lui darth vader apoi am plecat să-l caut pe taică-miu"

e hilar.

in raluca (strofa raluca adica) iti aduci aminte cat de bine ai mancat si ai baut, cu mentiunea pseudo-poetica ce spune ca sufletul e mai bun ca un nikon. parca vad chestia asta scrisa cu raze de soare pe spatele placilor aduse de moise.
pe urma remusul apoi emilianul (care probabil e o discutie cu tine).

pe scurt si in concluzie interpretabil:

radule astept camasa promisa
si astept femeile sa traga la sorti
sa-mi dea sa beau (nici macar margelatu n-ar fi scris asa ceva)
victore mama ce-a trecut timpul
frate iarta-ma
ioana daca vei intalni maicuta batrana
cu braul de lana sa-i zici ca eu am taiat-o in sell gros (foarte gros)
raluca mai stii cum beam si cum mancam nu stiu cand?
remus n-am mai fost de o groaza de timp pe la tine
emilian ceea ce te tine in viata e faptul ca te ascunzi de ziua de maine.

cu alte cuvinte, n-am inteles nimic in afara de a doua strofa care chiar pare promitatoare.

in ceea ce priveste prima ea poata sa dispara complet.

 =  tosa
emilian valeriu pal
[14.Feb.12 13:59]
Nici nu ma asteptam la un altfel de comentariu. E decizia ta o respect si cam atit.

 =  cred
adrian pop
[14.Feb.12 14:29]
i) ca-i greu de dus un astfel de text, atit ca scriitor cit si ca cititor - ce remarc din aceasta perspectiva este ca nu dai deloc senzatia ca ar fi fost un travaliu deosebit pentru tine [iar daca a fost, tot nu conteaza, nu ma intereseaza deloc ce-i in spatele unui act creator, cit timp acesta-i unul de impact; iar eu ca cititor pot alege daca termin sau nu un text

ii) imi pare evidenta si explicita incursiunea in amintire [in autobiografie, pina la urma] dar, si asta imi place la fel de mult, nu pot sa spun cu certitudine care-i realitatea si unde incepe fantezia
oricit ne-am invirti in jurul cozii, pina la urma, intr-un fel sau altul, ne plasam in centrul unui univers al creatiei - nu vad pentru ce n-ai scrie despre-un radu sau despre-o raluca, si-ai scrie despre nemumire, iubire, transhumanta sau roboti - important este cit de mult radu sau victor isi depasesc conditia de simpli interlocutori ai poetului si se apropie de aceea de interlocutori ai cititorului [sa nu uitam ca don quijote,inspirat dintr-un personaj real si acesta, poate sa fie, asa cum spunea un mare poet, "cel mai bun prieten al nostru" ] si asta iti reuseste destul de bine
dupa cum, pastrind aceeasi referinta "un scriitor incepe prin a desena castele pe nisip si sfirseste prin a trasa conturul propriului chip" - citate din memorie, nu am posibilitatea sa verific acum [cer scuze si pentru excesul de citate]

trimiterea aceea la miorita nu-mi place nici mie, este incredibil cit de prost poate sa sune - dincolo de creditul pe care-l acord unei intentii onorabile - aceea a credibilitatii
ai scris de doua ori pat, la inceput
ai uitat un "iti" la "raluca ....sa scriu tocmai"

bun, dincolo de toate acestea, poezia pare o exorcizare [da, stiu, is plat in exprimare, toti se exorcizeaza, care pe unde apuca]; una anuntata
si una foarte bine sustinuta stilistic
pare si chiar este, in masura-n care-i elogiu [discret] al prieteniei [chestia aia despre care se spune ca-i superioara iubirii]




 =  adrian
emilian valeriu pal
[14.Feb.12 14:54]
Multumesc pentru atentioanre, am corectat. Din punctul meu de vedere, daca exista sase miliarde de oameni atunci exista sase miliarde de adevaruri.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !